Industriasii ucraineni voteaza cu opozitia

Ironia soartei a facut ca voturile stangii sa devina -actiuni de aur- ale alegerilor prezidentiale din Ucraina, intr-un moment cand sunt catastrofal de putine. La legislativele din 2002, comunistii, socialistii si social-progresistii au acumulat aproape 30% din sufragii, dupa cele 50,1 de procente adunate, tot impreuna, la ultimul scrutin pentru magistratura suprema a tarii, din 2000.

Acum, rezultatul lor abia a atins 12,33 de procente. Surprinzator de putin, dar suficient pentru a asigura victoria unuia dintre contracandidatii ramasi in cursa pentru succesiunea lui Leonid Kucima – liderul miscarii -Ucraina noastra-, Viktor Iuscenko si actualul prim-ministru, Viktor Ianukovici. Fiecare incearca acum sa atraga cat mai multe din simpatiile -disponibile-. Iuscenko a incheiat doua acorduri, unul cu liderul socialist, Aleksandr Moroz (5,8 procente de la sfarsitul lunii trecute), altul cu -patronul- Partidului industriasilor si intreprinzatorilor din Ucraina, Antoli Kinah, sosit pe locul 6 la 31 octombrie, cu 0,94 la suta din optiuni. La randul sau, Ianukovici a negociat cu seful comunistilor, Piotr Simonenko, si cu presedintele Partidului progresiv socialist, Natalia Vitrenko, ocupantii pozitiilor 4 si 5 in primul tur de scrutin. E adevarat, premierul nu s-a grabit sa semneze nici un fel de angajamente scrise. O prudenta considerata cel putin ciudata de analistii care s-au repezit sa o explice evocand posibilitatea ca, pana la 21 noiembrie, parlamentul sa voteze reforma politica privind transformarea Ucrainei din republica prezidentiala intr-una parlamentar-prezidentiala. Politologii sustin ca, in aceste conditii, nimeni nu va mai fi interesat sa-l sprijine pe Iusceko. Dar pana una-alta, cei doi adversari nu reusesc sa se decida daca este sau nu nevoie de dezbateri televizate. Dupa ce a refuzat categoric sa dea ochii cu Ianukovici in direct pe micile ecrane, Iuscenko a revenit ulterior. De data aceasta insa, nu a mai vrut Ianukovici.