Orientul Mijlociu, in era post-Arafat

Disparitia lui Arafat va ingheta, pentru cateva zile, conflictul israeliano-palestinian. Pentru palestinieni va fi o lunga perioada de doliu si de constientizare a golului lasat de cel considerat un simbol al luptei armate. Pentru restul popoarelor si natiunilor din Orientul Mijlociu va fi un prilej de reflectie asupra sanselor de pace deschise de moartea lui Yasser Arafat. Pentru ca, de acum inainte, nimeni nu va mai putea rosti faimoasele deja cuvinte -atat timp cat va exista Arafat-, pentru a scuza orice esec al tentativelor de pace pentru aceasta regiune.

De ani de zile, aceasta fraza a devenit un laitmotiv in declaratiile dreptei israeliene la putere si ale presedintelui american, George W. Bush. Ea viza sa explice refuzul lor de a negocia cu Arafat, considerat raspunzator pentru izbucnirea celei de-a doua Intifade si a actelor de terorism perpetuate impotriva Israelului. Acum, prin decesul -raisului-, adversarii dialogului cu palestinienii au pierdut un alibi. Vor exploata momentul? In mesajele de condoleante, seful administratiei de la Washington s-a pronuntat, din nou, pentru -un stat palestinian liber, democratic, care sa traiasca in pace cu vecinii-. Premierul israelian, Ariel Sharon, a parut mai degraba ingrijorat decat emotionat de disparitia vechiului lui adversar, dar purtatorul lui de cuvant a lasat sa se inteleaga ca retragerea din Fasia Gaza, decisa de o maniera unilaterala la Ierusalim, va putea face, pe viitor, obiectul unei negocieri cu succesorul lui Arafat.

Multe vor depinde de…

Dar multe vor depinde de ceea ce se va intampla in teritoriile palestiniene in urmatoarele zile. O recrudescenta a violentelor, asa cum au promis gruparile palestiniene cele mai extremiste, precum Hamas si Brigazile lui Al-Aqsa, si o agravare a represiunii israeliene vor ruina fragilele sanse de reluare a dialogului. Multe vor depinde, in egala masura, si de deciziile adoptate de marile capitale ale lumii arabe si nu numai. Oferindu-se sa organizeze funeralii militare pentru Arafat, presedintele egiptean, Hosni Moubarak, a tintit mult mai departe. De fapt, el s-a implicat intr-o noua batalie politica pentru Orientul Mijlociu. O confruntare care-i are deja protagonisti pe primul-ministru al Marii Britanii, Tony Blair, aflat la Washington sa solicite un plus de libertate in procesul de pace din aceasta parte a planetei, si pe presedintele Frantei, Jacques Chirac. Grabindu-se sa-i ofere gazduire si ingrijire medicala muribundului Arafat, liderul de la Paris se numara, posibil, printre putinii care stiu ce s-a intamplat, de fapt, la spitalul Percy.

Jocuri cu miza mare

Fiecare dintre cei trei va incerca, fara indoiala, sa uzeze cat mai eficient de armele, vezi secretele, pe care le detin. Miza fiind, cu siguranta, dobandirea unei puteri sporite de influenta intr-un perimetru extrem de bogat in petrol si gaze naturale, un perimetru de unde poate fi altfel urmarite miscarile numeroaselor grupari extremiste, cu bazele in aceasta regiune. Normal, fiecare sau toti trebuie sa discute, inainte de toate, cu responsabilii locali, aflati, dupa cum constatau comentatorii de presa, intr-o situatie delicata. Astfel, Sharon nu a reusit sa-si impuna planul sau de evacuare din Fasia Gaza decat cu sprijinul stangii laburiste, mergand chiar impotriva partidului sau si a reprezentantilor populatiei din coloniile evreiesti. De partea cealalta, noua conducere palestiniana va trebui, pana una-alta, sa se acomodeze cu noua ei misiune si sa treaca peste divergentele interne, considerate inerente de observatorii locali.

Multa speranta

Important este, totusi, ca speranta exista. Si, dupa tonul presei israeliene de ieri, opinia publica nu intentioneaza sa piarda aceasta ocazie poate unica de normalizare a situatiei din regiune. -Un nou Orient Mijlociu-, titra ieri cotidianul israelian -Maariv-, afirmand ca israelienii si palestinienii au toate motivele sa -se simta eliberati-. Arafat -nu a fost niciodata popular in Israel, dar cel putin era suportabil cand a afirmat ca intentioneaza sa obtina o <pace a curajosilor>-, amintea publicatia, facand referire la acordurile de la Oslo, din 1993, incheiate intre Israel si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, condusa de Yasser Arafat. -Acest sentiment s-a transformat in ura cand s-a dovedit ca el se afla in spatele atacului terorist care a costat viata a peste 1.000 dintre ai nostri-, adauga ziarul, aluzie la victimele Intifadei si atribuind responsabilitatea pentru aceste evenimente liderului palestinian. -O noua era-, titra, la randul sau, cotidianul de mare tiraj -Yediot Aharonot-, apreciind ca un acord de pace -ar putea deveni posibil-. Printre altele, ziarul estima ca Sharon este primul premier al Israelului care -s-a debarasat de spectrul lui Arafat-. El -stie ca, desi Arafat a plecat, palestinienii au ramas in continuare si, dincolo de doliu si de speranta, ei se intreaba ce se va intampla in viitor-, nota -Yediot-. -Raspunsul este simplu: lucrurile se vor ameliora, mai ales pentru ca Israelul se va retrage din Fasia Gaza-, sublinia, plin de speranta si optimism, editorialistul.

Din nou acasa

Dupa o ceremonie de trei ore la care au asistat, alaturi de familie, sotia Suha si fiica Zarha, de noua ani, personalitati din toate tarile lumii, sicriul lui Arafat a plecat spre casa. O mare de oameni au intampinat ieri, la Ramallah, trupul neinsufletit al celui care a intruchipat speranta de independenta a palestinienilor. Imediat ce sicriul a fost asezat pe pamant, multimea a inceput sa se roage, impreuna cu responsabilii palestinieni, printre care noul presedinte OEP si premierul Ahmad Qorei. Anterior, trei palestinieni au fost raniti de tirurile de arme ale militarilor palestinieni, care au incercat sa imprastie multimea, dupa aterizarea elicopterelor. Cei trei raniti, printre care un militar palestinian, au fost evacuati de ambulante.

Mister

-O ancheta oficiala privind cauzele mortii si o autopsie- – asta a cerut joi seara medicul personal al lui Arafat. In opinia lui, -exista cateva lucruri care nu se potrivesc-. De la bun inceput, tabloul clinic al pacientului Arafat a fost confuz. Dificultate in alimentatie, stari acute de voma, dureri. Toate au condus la ideea unui cancer la caile digestive. La un moment dat a fost evocat un accident cardio-vascular. S-a vorbit chiar de leucemie si otravire, doua ipoteze excluse imediat de medicii de la Percy. Arafat a murit, dar, cu exceptia unui cerc foarte restrans de oameni, nimeni nu stie cu exactitate ce anume a cauzat decesul.