Dupa Tbilisi si Kiev, urmeaza Chisinau?

Patru zile spiritele au clocotit in Ucraina in asteptarea unei solutii de iesire din grava criza de identitate survenita pe fondul alegerilor prezidentiale. Parlamentul a esuat in tentativa lui de a oferi o rezolvare. Ori nu a vrut. Sau nu a fost lasat. A fost o clipa de deruta, de panica. Imediat insa a aparut licarirea unei sperante: candidatul opozitiei, Viktor Iuscenko, s-a declarat gata de dialog cu puterea. Disponibilitatea a durat insa pana ieri dimineata, cand ceva a intervenit. Ce anume? Greu de spus.

Intre timp, Departamentul de stat a sfatuit autoritatile de la Kiev sa nu se grabeasca, publicand scorul final al votului de duminica. Iar presa a concluzionat: -Proiectul de dezbinare a Ucrainei in doua parti a fost elaborat de mult-. Chiar, de ce nu? Doar exista deja planul Belkovski de destramare a Republicii Moldova, unde alegerile parlamentare sunt in primavara lui 2005. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, este normal ca, inainte de Chisinau, sa vina Kievul, ca prelungire logica a evenimentelor de acum un an de la Tbilisi. O inlantuire de -revolutii-, ba a trandafirului, ba a castanilor, toate menite sa redeseneze fostul spatiu sovietic, asa cum, in urma cu 14 ani, miscarile stradale din Europa de Est au condus la prabusirea Zidului Berlinului.

Un stat singur inconjurat de dusmani

Si uite asa, incet, incet si pas cu pas, se realizeaza marele proiect de reimpartire a puterii de influenta in lume. Privata de sprijinul prietenei si vesnicului ei rival, Ucraina, Rusia va fi redusa la statutul de simplu stat cu forte nucleare, dar fara putere de influenta si incapabil sa mai reprezinte vreodata vreo amenintare cuiva. Inconjurat de tari mici si aflate intr-o permanenta ciondaneala, Kremlinul nu va mai avea timp si puterea necesara pentru a se ocupa de marile jocuri politice, fiind constrans sa se concentreze doar asupra propriei securitati.

-Lovitura de stat-

Revenind la Kiev, unde numarul taberelor de corturi a crescut la trei – doua ale opozitiei si una, in fata guvernului, a sustinatorilor premierului Viktor Ianukovici, dupa ce a refuzat negocierile cu presedintele in exercitiu, Leonid Kucima -, Iuscenko a acuzat puterea de -lovitura de stat-. Mai mult, el s-a declarat gata pentru repetarea celui de-al doilea tur al alegerilor, -ca unica solutie pentru reglementarea pasnica a conflictului civic-. Dar, a subliniat candidatul opozitiei, -acest scenariu este posibil doar in conditiile modificarii legislatiei si schimbarii componentei Biroului electoral central- (BEC). Bun, dar toate acestea cer timp. Pana atunci cine va conduce Ucraina, din moment ce autoritatea lui Kucima, cuvaantul lui nu pare sa fie luat in seama de oamenii lui Iuscenko?

Totul pare posibil

Interesant este ca interventia lui Iuscenko s-a produs inaintea unei reuniuni decisive a BEC si care urma sa anunte rezultatul final al alegerilor. Privite in ansamblul lor, actiunile lui Iuscenko sunt astfel programate, cu exactitate de ceas, incat vin sa incurce toate calculele, dau peste cap o evolutie care parea fireasca. In ultima instanta, ce urmareste fostul prim-ministru, demis, la vremea respectiva de Kucima pentru implicare intr-un scandal de frauda? Trage de timp? Dar pe fondul starii acute de tensiune care domina intreaga Ucraina, o simpla scanteie poate arunca totul in aer, iar dezastrul sa se produca. Oare asta vrea Iuscenko? Varsare de sange, pentru a-l putea acuza pe Kucima, pe Ianukovici, ba chiar pe presedintele Rusiei, perceput ca adevaratul autor moral al degringoladei din Ucraina, de crima? Nimic nu mai pare imposibil in actuala Ucraina!

Pe cine a sunat Putin?

Strans cu usa, tras de maneca si mustrat cand de Washington, cand de Uniunea Europeana, Putin a iesit la rampa, indemnand la rabdare pana la anuntarea rezultatului final. In context, el a recunoscut ca l-a felicitat pe -unul din candidatii la presedintie pe baza rezultatelor de la iesire de la urne-. Putin nu a rostit nume. Dar acele sondaje, asa-numitele exit-pool, l-au dat invingator pe Iuscenko. Prin urmare, cui i-a telefonat liderul de la Kremlin? Din nou ceata. Oricum, astazi, la Haga, Putin va trebui sa dea socoteala pentru ceea ce se intampla acum in Ucraina. Iar dupa tonul de o gravitate amenintatoare folosit de unii lideri europeni, misiunea se anunta imposibila. Mai ales dupa criticile aduse de Putin OSCE, organizatie sfatuita sa-si vada de treaba cu mai multa responsabilitate.

Cuvinte care au deranjat teribil capitalele europene. De fapt, izbucnirea lui Putin nu este ceva nou in politica Rusiei, Moscova atacand si pana acum OSCE, vazuta de Kremlin drept un instrument de lucru cu ajutorul caruia Occidentul vrea sa-si impuna punctul de vedere in zone de interes vital pentru Moscova. Dar daca pana acum parerile rusilor au fost tolerate, situatia din Ucraina a umplut, se pare, paharul rabdarii. Surprinzator, dar unul dintre cei mai severi comentatori ai evenimentelor din Ucraina s-a dovedit a fi bunul prieten al lui Putin, cancelarul german, Gerhard Schroder. Scorul turului secund al prezidentialelor ucrainene a fost falsificat, a spus el. Cateva ore mai tarziu, biroul de presa al Kremlinului informa despre convorbirea telefonica dintre Putin si Schroder, cei doi interlocutori convenind ca -linistea in Ucraina nu poate fi readusa decat prin negocieri-. Este de presupus ca asemenea discutii au avut loc si cu alti lideri europeni. Nu, Putin nu-si poate permite acum o acutizare a relatiilor cu UE.

Dialogul – o dorinta uitata

Ce se poate intampla in continuare? Despre dialog se pare ca nu se mai poate vorbi acum, dupa schimbul de invinuiri pe care si le-au aruncat taberele lui Iuscenko si Ianukovici. Da, ultimul si-a reafirmat deschiderea pentru discutii si tratative, dar nu l-a ascultat nimeni. In ce-l priveste pe Kucima, ieri au circulat informatii contradictorii. La un moment dat, mass-media de la Kiev a scris despre o intrevedere a sefului statului cu Iuscenko. Nu au urmat detalii. In general, stirea a disparut ulterior de pe fluxurile de informatii. Mai mult, a fost evocata chiar o consfatuire de urgenta a Ministerului de Interne cu toti factorii de raspundere pe linie de securitate interna. Dar tot fara detalii. In schimb, rand pe rand, Kucima, Ianukovici, presedintele Radei Supreme, Aleksandr Litvin, alti reprezentanti ai puterii de la Kiev au lansat disperate, aproape, apeluri la calm. Fortele de ordine au fost chemate sa se abtina de la orice actiuni necugetate, armata a fost chemata sa nu paraseasca locurile de dislocare, studentii au fost invitati in salile de curs.

Al doilea centru al puterii

Nici nu este, prin urmare, de mirare ca, pierzandu-si aproape cu desavarsire optimismul, analistii si observatorii politici au vorbit de o -criza lunga si cu urmari neprevazute-. Nu, pericolul nu a trecut. Au aparut doar mai multe date ale problemei, s-a reusit o internationala totala a situatiei din Ucraina. Un prin punct din proiectul lui Iuscenko a fost, prin urmare, indeplinit. Asa a fost si la Tbilisi. Unii comentatori sunt de parere ca Iuscenko va profita de confuzie pentru a crea un al doilea centru al puterii. De altfel, el, liderul opozitiei, a dat deja ordinele necesare in vederea amenajarii, printre corturile din Piata centrala a capitalei, a unui stat major de actiune.