„Dragostea” dintre Ponta și Băsescu: telenovelă siropoasă sau schema politico-tactică?

De câteva săptămâni, imediat după ce au băut adălmașul pe cârca șefilor din Justiție, liderii celor două palate – Cotroceni și Victoria – nu contenesc cu laude reciproce. Cuvinte de bine care indică mai degrabă o stare de liniște aparentă înainte de o furtună politică ce stă să vină. Chiar dacă simpatizanții ambelor tabere îi înjură pe la colțuri și îi acuză de trădare pe cei doi protagoniști , atât Ponta, cât și Băsescu se străduiesc să mascheze un armistițiu. La finele săptămânii trecute Băsescu l-a lăudat din nou pe Ponta, care alături de Boc și Ungureanu, „ar fi adus nava la cheu”. Asta că toate că BNR nu este tocmai de acord cu această afirmație în ultimul său raport privind starea națiunii prezentată. Imediat, Ponta s-a simțit flatat și a răspuns ieri că liderul de la Cotroceni rescrie istoria, lovind totuși în celelalte două guverne menționate. Anterior, Ponta declara că mersul bun al României din prima parte a anului se datorează coabitării cu Băsescu. „Evident că într-o stare de război între instituții nu puteam să avem nicio stabilitate, nicio strategie clară de implementat și, din acest punct de vedere, da!, are un merit și președintele Băsescu pentru că, după 9 decembrie, a acceptat să colaboreze cu Guvernul și cu Parlamentul și nu mai e într-un război. Asta e o realitate. Acum, dacă tot mă laudă dânsul, să-l mai laud și eu că e bine că a înțeles că nu poate să conducă și Parlamentul și Guvernul ca pe vremea lui Boc"
?óÔé¼?¿
Pace fragilă

Lăsând la o parte aspectele emoționale, situația nu este deloc una roz deoarece ambele personaje politice au trecut de la o dintr-o extremă în cealaltă. O atmosferă ce nu anunță previzibilitate, atât pentru cetățeni, cât și pentru partenerii externi. Dragostea forțată dintre cele două palate nu este nici pe departe una reală în care ambele personaje au ajuns la vreun consens. Băsescu nu este Iliescu ca pe final de mandat să încerce să-și repare relațiile cu toți foștii adversari politici iar „pacea de la Snagov” nu poate fi reeditată în forma actualului „pact de coabitare”. Evident, în ciuda vârstei, nici Ponta nu este pe atât de naiv cât pare și știe foarte bine că acest „concubinaj politic” nu este unul real, deși se folosesc formule diplomatice mai ceva ca la dineurile în cinstea unei zile naționale. Numai că lovitura de palat, dată de USL în urmă cu aproape un an, a lăsat cicatrici adânci în viitoarea carieră a lui Ponta. Băsescu are relații personale deja cu mulți lideri ai Europei, inclusiv cel mai puternic – cancelarul Germaniei, Angela Merkel -, iar acest lucru a putut fi observat în reacție promptă a Occidentului în zilele toride ale verii trecute. Nici situația actuală din zona răsăriteană a Europei nu-l ajută pe Ponta, acolo unde peste noapte cad guverne sub presiunea străzii, se prăbușesc economii și se ridică semi-dictatori precum Viktor Orban în Ungaria. Așa că tot ce i-a mai rămas de făcut lui Ponta este să încheie un armistițiu de fațadă cu președintele Băsescu în încercarea de a închide un front vechi și de a lucra la imaginea sa de lider pro-european într-o zonă a UE în care euroscepticismul este în ascensiune. Pe de altă parte, deși pare resemnat, președintele Băsescu știe că anul acesta nu are nicio miză electorală și maschează o stare de relaxare. Din 2014, odată cu alegerile europarlamentare și cele prezidențiale, lucrurile cu siguranță nu vor mai sta la fel. A spus-o clar și răspicat că nu va ieși la pensie din 2014 iar consilierii săi lucrează deja la plămădirea unei noi construcții politice. O știe și Ponta, dar deocamdată trăiește în compromis în speranță că în acest răstimp își va făuri o aură de om politic matur și cu ceva relațiile în Europa Occidentală și peste Ocean.

Mădălin Necșuțu