Franta, la un nou inceput

O nouă pagină în istoria Franţei a fost întoarsă ieri odată cu plecarea de la Palatul Elysee a lui Jacques Chirac, după 12 ani de mandat, şi preluarea funcţiilor de succesorul său, rebelul Nicolas Sarkozy, ales la 6 mai în fruntea statului. Ceremonia de predare a puterii, un ritual republican strict, a început înainte de prânz, cu sosirea lui Sarkozy la palatul prezidenţial. În ajun, într-o ultimă şi scurtă declaraţie radiotelevizată, Chirac l-a asigurat pe cel care urma să-i ia locul de toată convingerea lui în îndeplinirea misiunii. -Cea mai frumoasă şi mai exigentă din câte există, misiunea de a servi propriei naţiuni-. Preşedintele ales a fost întâmpinat de Chirac pe peronul din faţa scărilor spre Palat. Ceremonia de predare a puterii nu a mai avut loc din 1995, pentru că în 2002, Chirac a obţinut al doilea mandat. Este pentru prima dată în istoria celei de-a V-a Republici când un preşedinte demisionar predă ştafeta unui politician din aceeaşi tabără, Sarkozy fiind până luni preşedintele UMP, partid a cărui creare a fost orchestrată de Chirac. Cei doi oameni, ale căror relaţii au rămas timp de 30 de ani scandalos de disputate şi de reconciliante, au avut o întrevedere între patru ochi în biroul prezidenţial. A fost momentul culminant al ceremoniei, când Chirac i-a încredinţat succesorului său cel mai bine păstrat secret al Franţei – codul declanşării focului nuclear, una din principalele prerogative ale şefului statului. Apoi, Chirac şi Sarkozy au ieşit din nou în curte, unde şi-au strâns mâinile. Chirac a plecat, Sarkozy a rămas. Fost număr doi al guvernului, fost ministru al bugetului, de interne, al economiei, fost primar al Neuilly-sur-Seine, Sarkozy a devenit astfel al 23-lea preşedinte francez. Conform tradiţiei, el a pronunţat apoi prima lui alocuţiune ca şef al statului. Şi a trecut în revistă garda republicană, înainte de a traversa renumitul bulevard Champs-Elysee, pentru a depune o jerbă de flori la Arcul de Triumf.