Mult zgomot pentru nimic

S-a schimbat ceva in peisajul politic al Orientului Mijlociu in anul care sta sa plece? Multe, dar nimic in esenta. Inceput sub semnul optimismului imprimat de initiativa internationala de pace, trecand prin proiectul israelian de retragere unilaterala din teritorii, poticnindu-se, pentru o clipa, de brusca disparitie a presedintelui Autoritatii Palestiniene, Yasser Arafat, anul 2005 se incheie tot sub semnul optimismului. Sosit marti seara la Ierusalim, primul-ministru al Marii Britanii, Tony Blair, a anuntat ieri organizarea, in primele luni ale anului viitor, la Londra, a unei conferinte internationale consacrate conflictului israeliano-palestinian.

A cata initiativa de pace ar fi? Dar ce conteaza! Multe oricum. Din pacate, cu exceptia unui prim efect de euforie si a -reclamei politice- de care se bucura autorul, nici un alt rezultat. Discutii, convorbiri, speculatii si tensiune. Totul pe fondul sangeros al atentatelor care nu au contenit tot anul. Si totusi speranta mai exista. Chiar daca, pentru unii, ea inseamna calcule si jocuri politice. Sau poate tocmai de aceea speranta mai exista.

Parteneri veritabili

Palestinienii, spunea Blair, explicandu-si si justificandu-si demersul, trebuie ajutati sa devina -parteneri veritabili de pace-, dotandu-se cu institutii democratice. -Fara un veritabil parteneriat, fara o economie si un serviciu eficient de securitate, va fi imposibila revenirea la Foaia de parcurs-, ultimul plan de pace gandit de cei patru mediatori, SUA, UE, Rusia si ONU, aprobat de partile beligerante, dar pana acum nu a putut fi pus in practica in special din cauza obstacolelor, de fiecare data de alta natura, ridicate de Arafat.

Multi au respirat usurati

Incercand un top al principalelor evenimente care au marcat viata politica in Orientul Mijlociu, pe primul loc se situeaza, fara indoiala, moartea lui Yasser Arafat. Un simbol al nazuintei palestiniene pentru independenta, disparitia raisului a schimbat considerabil datele problemei. Lasand la o parte misterul care inca mai invaluie cauzele decesului (mai ales dupa ce, recent, unul dintre fostii lui consilieri a readus in atentie ipoteza otravirii, indicand chiar o data anume – 25 octombrie), plecarea lui Arafat i-a facut pe multi lideri regionali sa respire usurati. Se va putea incropi un dialog, au sperat analistii.

Scrutin crucial

Da, dar nu inainte de a vedea cine va fi succesorul lui Arafat. Daca prezidentialele din 9 ianuarie vor confirma pronosticurile sondajelor de opinie, care-l dau favorit pe liderul interimar al Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas, atunci sansele unei reglementari a situatiei din regiune sporesc remarcabil. Un excelent negociator, Abbas este sustinut de Statele Unite si de Uniunea Europeana, fiind, de asemenea, apreciat de Israel pentru disponibilitatea lui pentru solutii de compromis. Dar, la fel ca Arafat, Abbas, sau oricine va invinge in scrutinul crucial de peste trei saptamani, va trebui sa tina cont de punctul de vedere al gruparilor politice palestiniene.

Problemele premierului Sharon

Dar pana atunci, premierul israelian, Ariel Sharon, trebuie sa-si faca ordine in propriul lui guvern. Conflictul dintre Sharon si propriul sau Cabinet, propriul sau partid, Likud, si parlament reprezinta, fara indoiala, un al doilea moment important al anului 2004. Moment generat de alt eveniment major – proiectul de dezangajare israeliana din teritoriile palestiniene. Aprobat de Washington, privit cu ingaduinta de capitalele europene, acceptat de opinia publica israeliana, planul de evacuare totala a Fasiei Gaza si partial al Cisiordaniei a starnit adevarate seisme politice la Tel Aviv. Dar Sharon a supravietuit tuturor tentativelor adversarilor sai de a-l detrona, provocand alegeri anticipate. Un fin cunoscator al vietii politice din Israel, Sharon a reusit sa se mentina pe coama valului.

Concluzie de sfarsit de an

Incercand, la final de an, un fel de concluzie pentru viitor, se poate presupune ca nici in urmatoarea perioada de timp eforturile de pace, fie locale, fie din afara regiunii, nu vor avea efectul scontat. Intr-adevar, una dintre conditiile dobandirii pacii este stoparea violentelor. Orice atentat israelian a atras replica armatei israeliene. Si nimic nu s-a dovedit, cel putin acum, capabil sa rupa acest -lant al slabiciunilor-. Poate pentru ca nu a existat suficienta vointa politica pentru a incerca o rezolvare de profunzime a acestui conflict, alimentat in mare parte si de ura acumulata de-a lungul timpului. De regula, solutiile propuse actioneaza pe termen scurt si vindeca doar ranile superficiale. Pentru ca apoi, la cea mai mica zvacnire, totul sa se naruie. Si de fiecare data trebuie pornit de la capat, astfel incat inaintarea apare extrem de anevoioasa, daca nu chiar imposibila.