Ciresarii

Dezbaterea de luni a moţiunii de cenzură depusă de PD şi PLD (unde jocurile păreau făcute în favoarea guvernului Tăriceanu) a fost animată brusc de invitaţia adresată de preşedintele Băsescu partidelor parlamentare pentru vineri la Cotroceni unde li -se va supune atenţiei- propunerea de a -identifica împreună un premier- pentru o formulă de guvernare PD, PNL, PLD. Adică pentru un guvern de formula Tăriceanu unu dar fără dl Tăriceanu doi. Înainte de a fi o soluţie, propunerea dlui Băsescu reprezintă un şah la premier şi o provocare la adresa PSD. Dl Geoană a fost, de altfel, la consultări separate la Cotroceni, a fost vizitat de ambasadorul SUA la Bucureşti – întâlniri despre care n-a dezvăluit nimic – şi a negociat atât cu PNL cât şi cu PD. Nu se ştie cum se vor sfârşi aceste manevre politice câtă vreme ele sunt în desfăşurare iar anunţurile de etapă sunt contradictorii. Dl Geoană a anunţat că PSD nu susţine moţiunea PD dar -nu exclude- o moţiune proprie după cum -nu exclude nici intrarea în nume propriu la guvernare-. Prin urmare preţul pe capul dlui Tăriceanu se negociază în continuare şi n-ar fi exclus ca el să fie prea mare. După ce şi-a făcut reforma morală de râs făcând moţiune cu Nati Meir, dl Boc a pariat pe căderea dlui Tăriceanu până în iulie în timp ce dl Berceanu, mai grăbit, a scurtat războiul cireşarilor cu câteva zile: -eu cred că până la sfârşitul lui iunie guvernul Tăriceanu doi nu va mai fi în vigoare-. Asta nu înseamnă automat dispariţia lui. Viaţa, guvernarea şi căsniciile sunt întotdeauna mai lungi decât vigoarea bărbaţilor politici. Vigoarea PNL e pusă în dilemă: renunţă la Tăriceanu acum şi rămâne la guvernare sau cade cu totul la moţiunea PSD? Intuind capcana, conducerea PNL s-a declarat solidară cu premierul şi va merge la Cotroceni pentru a-l acuza pe dl Băsescu de încercarea de a -decapita- PNL. În fine, când ai încercat decapitarea preşedintelui şi ai eşuat trebuie să te aştepţi să-ţi pierzi capul. Unii şi-l pierd însă şi fără capcane. Noul ministru al Apărării, vechiul Meleşcanu, s-a trezit (potrivit AFP) invitând Rusia la -manevre comune- în România spre a-i dovedi că bazele americane nu sunt împotriva ei. Pesemne că pe dl ministru l-a luat valul după ce l-a auzit pe Bush invitând Rusia să coopereze la scutul antirachetă din Cehia şi Polonia. Ce şi-o fi zis Mele? Ia să preiau ideea şi s-o duc mai departe. După ce s-a fript dl Meleşcanu şi-a negat urgent declaraţiile. Hotărât lucru, cei doi miniştri ai Apărării – Atanasiu, cu retragerea trupelor din Irak şi Meleşcanu, cu aducerea trupelor ruseşti în România – sunt de-a dreptul periculoşi. Cine ne apără de miniştrii Apărării?