Exista o farama de istorie olandeza in devenirea Braziliei. Ea incepe prin cucerirea orasului Olinda, la 1630, si se termina in 1654, cand olandezii, invinsi de luso-brazilieni, parasesc tara de la tropice. Dar acordul incheiat cu Portugalia se va semna abia in 1669, cand Coroana olandeza va primi 63 tone de aur ca sa renunte la nord-estul brazilian. Si totusi, epoca se contureaza cu personalitate, caci exista o figura ilustra care ii determina -arhitectura-: contele Johan Maurits van Nassau-Siegen, guvernator al Braziliei olandeze, cel ce a pornit o mica flota de la Texel, pe 25 octombrie 1636, cu o garnizoana formata din 350 de soldati, dar si cu o misiune artistica si stiintifica din care faceau parte pictorii Frans Post si Albert Eckhout, poetul si latinistul Franciscus Plante, astronomul si naturalistul Georg Marcgrave, doctorul si naturalistul Wilhem Piso si altii.
Print umanist, inrudit cu familia regala daneza, Mauriciu de Nassau se desavarseste in arta militara intr-atat, incat va fi invitat de Consiliul celor XIX ce conducea Compania Indiilor de Est, sa devina guvernator al Braziliei, platit regeste, si cu 2% din orice prada de razboi.
Din Maranhao si pana la raul Sao Francisco, el va incerca un mare pionierat al inovatiilor, va instala primul observator astronomic din Lumea Noua, dar, mai presus de toate, va administra cu o mana de fier bogata Brazilie olandeza, izvor de -aur alb- – zaharul. Va construi palate in gustul olandez, va pune pe picioare fabrici de zahar, va lasa (prin talentul si cunostintele protejatilor sai) o imensa mostenire de harti, nenumarate tablouri, constructii militare, informatii stiintifice, o lume de imagini si edificii ce-l fac sa primeasca porecla de -o brasileiro-.
Si peste toate vestigiile acestui patrimoniu apare o Curte europeana de la tropice, cu o gandire pragmatica ce ilustreaza puternica pozitie a Capitalului olandez si mentalitatea ce s-a nascut din el, inalta Palatul Friburgo, marcheaza configuratia urbanistica a orasului ce-i va purta numele (Mauritiopolis – Maurisstadt, cel ce va deveni intr-o zi Recife). Aceasta lume pare vie si astazi, caci pictorii care-l insotesc pe Mauriciu de Nassau sunt chiar memoria vizuala a guvernatorului ce-i ia cu el peste tot. Ei ii vor consolida, prin arta si stiinta, pozitia politica de print european stapan in Lumea Noua, asa cum a facut-o si Albert Eckhout, pictor din Groningen, mare maestru de peisaje, naturi moarte si portretist genial, care imbina arta cu o profunda si riguroasa dimensiune documentar-stiintifica, antropologica, etnologica, naturalista…
Dupa un efort de 14 ani, la sfarsitul anului 2002, Guvernul Braziliei si Coroana Daneza au adus in tara de la tropice intreaga serie de tablouri ale lui A. Eckhout, din care 24 apartin Colectiilor Etnografice ale Muzeului National al Danemarcei. Mai sunt si 12 naturi moarte, cu fructe si flori extraordinare, precum si o capodopera, Dansul indigenilor Tapuias, un ulei pe panza de 172 pe 295 cm, o senzationala imagine a bastinasilor inlantuiti intr-un simbolic dans razboinic. Contele de Nassau daruise tablourile, in 1654, varului sau, Regele Frederic al III-lea al Danemarcei.
Recife, Brasilia si Sao Paulo au adapostit aceasta senzationala expozitie, patronata de Regina Danemarcei si Presedintele Braziliei si purtand numele de -A. Eckhout s-a intors in Brazilia (1644-2002)-, o adevarata mostra de -antropologie vizuala-, ilustrand tipurile umane nascute in marele creuzet baroc brazilian.
Sunt pictati, in marime naturala, mulatrul si mameluca, negrul si negresa, indieni tupi si tapuia (cei din urma purtandu-si -gustarea- canibalica in cosuri tip ghiozdan), dar si aristocrati negri ca taciunele, vesminte, bijuterii din perle si aur sau din pene, ustensile, arme, intr-o nebunie de peisaj de jungla si rauri, flori, arbori si fructe, animale si pasari exotice, o mare ingemanare dintre arta si stiinta. Si alaturi de portrete apar superbe naturi moarte cu fructe si legume ce apartin patrimoniului botanic al Lumii Noi, dar vor patrunde, cu timpul, si in mentalul european, in cateva sute de ani.
Ca la Ermitajul petersburghez, tablouri in tehnica fara pereche a naturii moarte olandeze, alaturand lumini, umbre, culori superbe si vii, forme unice, infatisand minuni ale Creatiei: ananasul si mandioca, castanele de para si nuca de cocos, caja si banane, goiaba si fructul pasiunii, culori imperiale: rosu si auriu, verdele frunzelor si albastrul cerului tropical, aramiul pielii indigene sunt atat de braziliene, incat nici o secunda tehnica olandezului, genial in conventionalitatea sa baroca exemplara, nu te face sa uiti ca marele mesaj al tabloului este cel ce te indeamna sa iubesti, descoperind cu admiratie tot tezaurul natural al Braziliei, pe care un print umanist, militar si poet, il face cunoscut Vechiului Continent in timpuri baroce.
Senzationala expozitie adapostita la Brasilia in frumoasele sali ale Centrului Cultural al Caixei (cea mai populara banca a Braziliei), intalnire a Europei si Braziliei pe taramul artei inalte, a fost prima mea experienta culturala pasind in oras.
Ce inceput simbolic!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
