Manevrele lui Putin

-Se implineste visul lui Putin-, titra, ieri, publicatia germana -Handelsblatt-, comentand proaspetele evolutii diplomatice ale liderului rus. Evolutii analizate, fireste, in contextul zbuciumului instalat in interiorul Aliantei Nord-Atlantice din cauza divergentelor privind dosarul irakian. Involuntar, revine in memorie ipoteza sustinuta cu atata ardoare de Moscova pana la summitul NATO de la Praga, cum ca respectiva organizatie este deja de domeniul istoriei. Idee ce se facea, oarecum, ecou la tezele avansate de analistii de pe malul celalalt al Atlanticului, conform carora Alianta trebuie sa-si revizuiasca rolul sau in lume. Un punct de vedere reluat, zilele trecute, de presa americana, care aprecia, printre altele, ca a venit momentul ca SUA sa decida daca mai este sau nu cazul ramanerii lor in NATO.

Nu acesta este visul invocat de -Handelsblatt-, ci fapul ca -indiferent de rezultatul conflictului, dupa razboi rusii vor exploata zacamintele irakiene de petrol fie impreuna cu americanii si britanicii, fie cu francezii, daca se va reusi evitarea interventiei armate-. Si pentru ca veni vorba, merita precizat ca SUA si Rusia pot fi considerate deja -vecine-, din moment ce Washingtonul s-a declarat protectorul statelor central-asiatice din CSI. Iar vecinii pot fi prieteni buni sau dusmani de moarte. Pe de alta parte, sublinia ziarul citat, -de pe acum este evident ca de pe urma gravelor disensiuni intervenite tarile membre NATO are de castigat Kremlinul, deoarece oricare ar fi finalul crizei din Alianta, invingatorul va colabora mult mai strans cu Moscova. Astfel, devine realitate dorinta dintotdeauna a presedintelui Putin, aceea de a reconferi Rusiei influenta pe arena internationala-, estima publicatia germana.

Ca este asa sau nu, timpul o va demonstra. Deocamdata insa, merita atentie interviul acordat, marti seara, de Putin canalului francez de televiziune TF1 si care, desi nu cofirma direct concluzia speculatiilor de mai sus, ofera argumente in favoarea lor. Referindu-se la declaratia comuna franco-germano-rusa vizavi de situatia din Irak, liderul de la Kremlin a calificat-o drept -prima tentativa de reglementare a unei crize acute in afara unui bloc militar-, o -piatra de temelie in constructia unei lumi multipolare-. Evidentiind meritul deosebit al presedintelui Jacques Chirac in realizarea acestui demers, Putin a salutat faptul ca textul a fost semnat in Franta: -daca s-ar fi intamplat in Rusia, am fi fost acuzati ca vrem sa dezbinam NATO-. Adica, Moscova nu va putea fi invinuita ca ar fi contribuit la o eventuala dezintegrare a Aliantei. Da, dar certurile din NATO ar putea fi exploatate in fel si chip. De ce, spre exemplu, Rusia nu s-ar gandi sa propuna partenerilor ei din Organizatia de cooperare de la Shanghai, din care face parte si China, sa mediteze asupra posibilitatii transformarii grupului intr-un fel de NATO asiatic. Prin vara anului trecut, s-a scris chiar despre existenta unui asemenea proiect, supozitie respinsa insa atat de Moscova, cat si de Beijing.

Revenind la interviul lui Putin, locatarul de la Kremlin a spus ca -in momentul de fata, Rusia nu vede nici un motiv pentru utilizarea dreptului ei de veto- in Consiliul de Securitate al ONU. -Tinem mult la unitatea Consiliului de Securitate. Dar daca astazi se va intampla ceva care ar putea conduce la o utilizare nejustificata a fortei, atunci ne vom opune, cu Franta sau fara ea-. Citind printre randuri, analistul francez Isabelle Facon afirma, plina de convingere, ca -in cazul unui razboi in Irak, pozitiile Parisului si ale Moscovei se vor desparti-. Impartasind aceasta parere, -The Wall Street Journal- explica, printre altele, ca -de la Washington, jocul facut de Putin arata ca si cum Rusia serveste ca veriga de legatura intre diferitele grupari din ONU, in timp ce principalul vinovat de tensiunile aparute ar fi Franta-. Mai devreme sau mai tarziu, scria cotidianul american, Kremlinul va renunta la pactul cu Franta si Germania si va sustine SUA. Putin ocupa, in prezent, -locul dorit: o pozitie avantajoasa de negociator fata de alianta anglo-americana, pe de o parte, si fata de cea franco-germana, pe de alta. -Totusi, el nu se va putea bucura prea mult de noua postura – foarte curand, presedintele George Bush va cere din partea prietenului sau tot sprijinul de care va avea nevoie-, sublinia -The Wall Street Journal-.