In sunet de violoncel

Printr-o frumoasa coincidenta, prima saptamana din luna martie a propus melomanilor intalnirea cu doi violoncelisti de marca reprezentand, pe de o parte, generatia tanara care se afirma cu stralucire, iar pe de alta parte, maestri consacrati, publicul asteptand, de fiecare data, cu nerabdare si curiozitate, sa (re)descopere si sa urmareasca evolutia celor pe care, poate, i-a ascultat inca din anii de studiu, aplaudand, deopotriva, performantele artistilor maturi, a caror cota s-a impus, de multi ani, in constiinta spectatorilor si specialistilor deopotriva.

Sub genericul extrem de sugestiv -Generatia mileniului III-, Radio Romania Muzical a propus un recital exceptional sustinut de violoncelistul Razvan Suma in compania pianistului Horia Mihail, intr-un program divers in plan stilistic, incluzand sonate de Beethoven, Debussy si Sostakovici, dar si -Adagio si Allegro- de Schumann, avand insa ca numitor comun sensibilitatea, cantilena incarcata de poezie, lirism sau nostalgica tristete, alternand cu secvente virtuoze de mare stralucire, ceea ce a conferit o unitate ideatica rar intalnita intr-o asemenea configuratie clasic-romantica-impresionist-moderna. Sunetul generos, cald, invaluitor al violoncelului, fraza eleganta, arcuita cu o finete si o amploare aparte, siguranta tehnica si constructia logica a edificiului sonor, planurile coloristice si expresive de o bogatie impresionanta si dialogul firesc, perfect echilibrat cu demersul pianistic, au entuziasmat spectatorii care au aplaudat indelung interpretarea de inalta clasa conferita de Razvan Suma si Horia Mihail unor partituri pretentioase, de o frumusete cuceritoare. Intamplator sau nu, ambii protagonisti au studiat la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, apoi s-au perfectionat in SUA, obtinand deopotriva laurii unor concursuri internationale importante. Colaborarea cu orchestre din SUA, dar si din tara, numeroasele recitaluri sustinute in ultimii ani reprezinta o -carte de vizita- cu care putini tineri se pot mandri, calitatea cu totul speciala a interpretarii conferite, in acea seara, opusurilor decupate din marea literatura universala, reprezentand o noua confirmare a talentului, dar si a stiintei dobandite inca de pe bancile scolii sub indrumarea unor profesori care, de-a lungul anilor, au devenit repere pedagogice de necontestat, dovada fiind elevii pe care i-au pregatit, afirmati, in majoritate, pe plan international, printre varfurile generatiei lor. In acest sens, este vorba, in primul rand, despre profesoara Stela Dragulin si violoncelistul si profesorul Marin Cazacu – cei care i-au format, i-au inconjurat cu dragoste si atentie pe cei doi tineri artisti care, apoi, au beneficiat de indrumarea unor maestri din strainatate in cadrul cursurilor de maiestrie sau al celor de masterat.

Ciclul -Generatia mileniului III- a confirmat, astfel, nivelul valoric extrem de ridicat al tinerilor programati sa sustina aceasta microstagiune camerala, oferind publicului (in transmisie directa la Radio Romania Muzical) posibilitatea de a se bucura de frumusetea unor interpretari de exceptie, descoperind, totodata, cu incantare, talentele aflate acum in pragul unor cariere de anvergura.

Dupa doar doua zile, Palatul Sutu a gazduit, in cadrul stagiunii muzicale -Iosif Sava- initiata de Fundatia ACCUMM in colaborare cu Muzeul Municipiului Bucuresti, un alt recital de valoare, sustinut de aceasta data de doua soliste al caror nume figureaza de multi ani in galeria maestrilor – violoncelista Ioana Ostafi-Dancu (revenind pe podium dupa o prea indelungata -tacere-) si pianista Verona Maier. Mereu in cautarea unor teritorii noi, care sa constituie adevarate -provocari- pentru spiritul nelinistit si pentru talentul sau debordant, capabil de performante adesea incredibile, Ioana Ostafi-Dancu ne-a invitat sa patrundem, din nou, in lumea transcriptiilor pe care ea insasi le realizeaza, programul fiind alcatuit exclusiv din lucrari compuse pentru vioara si cantate la… violoncel. Astfel, in compania minunatei pianiste Verona Maier, a optat, in acea seara, pentru Sonata -Primaverii- de Beethoven si -Carnavalul venetian- de Paganini, -jucandu-se- apoi intr-o superba serie de improvizatii care, sub titlul -Parafraze si dialoguri de la Bizet la Ravel-, i-a permis sa etaleze nu doar virtuozitatea si rafinamentul sunetului, ci si imaginatia debordanta, inspiratia infinita si bucuria de a canta, lasandu-ti gandul sa brodeze in voie arabescuri si filigrane desenate cu delicatete -pe marginea- unor teme celebre. Sa nu uitam ca Ioana Ostafi-Dancu a interpretat, in urma cu cativa ani, la sala Radio, -Anotimpurile- de Vivaldi, pe care le-a transcris pentru violoncel, publicul nostru ascultand o asemenea versiune poate pentru prima oara, pentru ca solista este singura care s-a aventurat in aceasta lume tentanta si deopotriva riscanta pe care insa violoncelistii din strainatate o abordeaza de multa vreme. (Mai mult chiar, sunt contrabasisti care canta extraordinar… Paganini!). La noi, ramane inca o lume aparte, pe care Ioana Ostafi-Dancu o releva ascultatorilor cu o pasiune unica, daruindu-se muzicii, care este, mai presus de orice, prima si marea sa dragoste – pacat ca toate aceste reusite (mult aplaudate in strainatate) nu se bucura de aceeasi atentie din partea celor care organizeaza stagiunile curente de concert sau a caselor de discuri. Sa-i multumim insa lui Petru Maier-Bianu, presedintele Fundatiei si sufletul acestor manifestari, pentru privilegiul de a ne reintalni cu Ioana Ostafi-Dancu si Verona Maier intr-o seara de mare muzica, entuziast aplaudata de un public numeros si select.