Se intampla, totusi, ceva ciudat la Moscova in jurul dosarului irakian. Au inceput sa apara mari indoieli legate de proverbialul, de acum, pragmatism al presedintelui Putin. Pe masura ce timpul trece, iar seful diplomatiei de la Kremlin, Igor Ivanov, nu pierde nici o ocazie pentru a reafirma opozitia tarii sale fata de o rezolutie a ONU care sa deschida calea unei interventii americane in Irak, alianta incheiata de Rusia cu Franta si Germania a ajuns sa fie privita de unii analisti ca o adevarata pacoste pentru Moscova, pentru relatiile ei cu Washingtonul.
Purtatorul de cuvant al presedintelui George W. Bush a explicat cat se poate de clar: -La Casa Alba, un eventual veto din partea Rusiei va fi interpretat drept o sansa pierduta de Moscova in ocuparea unui loc demn in eforturile globale de aparare a libertatii-. Suna mai curand a avertisment. Cu toate acestea, Ivanov insista cu declaratiile lui. Mai mult, el a prevenit Statele Unite in legatura cu eventuale actiuni unilaterale in chestiunea irakiana. In tot acest timp, Putin tace, desi prevederile constitutionale ii asigura dreptul la un ultim cuvant in tot ceea ce inseamna politica externa. Cum se explica acest lucru? In opinia publicatiei germane -Suddeutsche Zeitung-, Putin si Ivanov joaca roluri diferite pentru a calma spiritele din interiorul societatii ruse. Nu mai este un secret ca politica externa angajata de Putin, de apropiere de Occident, nu este agreata de cercurile politice de la Moscova. Aici intervine Ivanov, care si-a asumat ingrata misiune de a-si apara seful, actionand asa cum doresc fortele nationaliste. In timp ce Putin pregateste variante de compromis cu partenerii sai de peste hotare. Plin de riscuri, acest joc a dat, totusi, unele rezultate: pentru ca a acceptat ideea extinderii NATO, pentru ca nu s-a revoltat atunci cand SUA s-au retras din tratatul de dezarmare nucleara, pentru ca a trecut de partea Washingtonului in coalitia mondiala antiterorista, pentru ca a fost de acord ca trupele americane sa se instaleze in fostele state sovietice din Asia Centrala, Moscova a fost rasplatita cu o avalansa de investitii straine. Mai mult, SUA si, ulterior, Uniunea Europeana, i-au recunoscut statutul de tara cu economie de piata, iar Putin a incheiat cu Alianta Nord-Atlantica un nou acord de colaborare.
Se va merge, oare, si in cazul Irakului pe acelasi scenariu? Adica, in spatele lui Ivanov, liderul de la Kremlin va ceda presiunilor Casei Albe? Sau Putin va ramane credincios aliantei cu Parisul si Berlinul? Ziarul citat este de parere ca, de aceasta data, seful statului rus nu se va mai lasa ademenit de promisiuni. Pe langa multe altele, el trebuie sa-si protejeze pozitia in societate, cota de popularitate si increderea de care se bucura din partea electoratului. Pana la urmatoarele alegeri prezidentiale a mai ramas doar un an si nu toate proiectele au fost puse in aplicare. Oricum, Rusia si-a asigurat o portita de salvare: pana acum, Ivanov s-a pronuntat impotriva unui proiect de rezolutie catalogat de el drept -ultimativ-. Pe de alta parte, Putin a dat de inteles in cateva randuri ca o varianta de compromis, adica un text mai putin categoric, mai indulgent, ar putea fi acceptat de Rusia.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
