Oficial, se numeste -dezarmarea lui Saddam Hussein-. Neoficial – razboiul impotriva Irakului menit sa conduca la dominarea anglo-americana a Orientului Mijlociu si cucerirea celei mai importante surse de putere si influenta la ora actuala: petrolul.
Oricum s-ar numi, va incepe foarte curand.
Presedintele american, George W. Bush, nu mai era dispus duminica seara sa ii acorde liderului irakian decat cel mult cateva zile. Declaratia a fost facuta in cadrul conferintei de presa ce a urmat reuniunii tripartite din insula portugheza Azore, la care au mai participat principalii aliati europeni ai Americii in lupta impotriva Irakului: premierul Tony Blair – din partea Marii Britanii – si omologul sau, Jose Maria Aznar – din partea Spaniei.
Ultimatum pentru ONU
Ultimatumul adresat de Bush lui Saddam Hussein a fost, totodata, un apel final pentru Natiunile Unite, constranse sa dea un verdict in chestiunea irakiana pana cel mai tarziu iero seara. Daca, ulterior reuniunii cu usile inchise de ieri, Consiliul de Securitate al ONU nu reusea sa ajunga la un compromis (in traducere libera, sa fie dispus sa autorizeze interventia militara), SUA si Marea Britanie intentionau sa renunte la ideea obtinerii unui mandat ONU pentru razboi. Rezolutia 1441 – adoptata spre sfarsitul anului trecut, cu unanimitate de voturi in Consiliu – este, de altfel, suficienta pentru a oferi unei interventii militare girul comunitatii internationale, sustin Londra si Washingtonul. Documentul prevede consecinte grave pentru Irak in cazul in care acesta refuza sa coopereze pentru dezarmare.
Surse de la Casa Alba declarau ieri ca, in situatia in care ONU iese din discutie, presedintele Bush are deja pe masa discursul pentru aparitia televizata din noaptea de luni spre marti, cand urma sa anunte razboiul si sa mai acorde o foarte scurta perioada de timp Irakului – aceasta si pentru a oferi suficient timp celor in curs de evacuare a teritoriului irakian.
Cum sa vinzi un razboi
Evenimentele precipitate de ieri au fost declansate de declaratiile facute ulterior summitului tripartit din Azore. Avand mai degraba aerul unui consiliu de razboi decat al unei ultime incercari de a gasi o solutie diplomatica – dupa cum a fost anuntat oficial -, reuniunea gazduita de o baza aeriana americano-portugheza din arhipelag s-a vrut, totodata, a fi un prilej final de justificare a razboiului in ochii opiniei publice, inainte de semnalul de start. In special in ochii britanicilor, al caror scepticism ii face zile fripte premierului Blair, confruntat cu o mare criza politica si cu spectrul revoltei in sanul propriului partid.
Si au fost cateva reusite. Mai intai, cei trei au plasat definitiv mingea in terenul pacifistilor, deschizand astfel calea spre acuzatii ulterioare la adresa acestora. Decisi sa nu voteze o rezolutie anglo-americana ce oferea Irakului o sansa pana la 17 martie, China, Rusia, Franta, Germania se vor face vinovate de nerezolvarea pe cale diplomatica si la nivel international a crizei irakiene, vor putea spune pe viitor reprezentantii taberei adverse.
In al doilea rand, la summitul desfasurat pe teren portughez a fost repusa pe tapet autoritatea legala asociata Rezolutiei 1441. Chestiunea a fost transata sec, printr-o singura fraza: -Daca Saddam Hussein refuza chiar si acum sa coopereze pe deplin cu ONU, atunci va atrage asupra sa consecintele grave ale Rezolutiei 1441 si ale rezolutiilor anterioare-.
Conferinta de presa ce a marcat finalul reuniunii a fost un prilej pentru cei trei lideri de a readuce in discutie -bilele negre- ale lui Saddam Hussein si incapacitatea sa de a dovedi ca nu dispune de arme de distrugere in masa – modalitate de a contracara un eventual dosar pozitiv venit din partea inspectorilor ONU, ieri, inca la munca pe terenul irakian.
Nu in ultimul rand, Bush, Blair si Aznar au tinut sa reasigure opinia publica de faptul ca nu petrolul este motorul actiunii lor conjugate, acesta urmand a fi folosit in beneficiul poporului irakian. -Ne vom lua un angajament solemn sa ajutam poporul irakian sa construiasca un nou Irak-, a fost o alta declaratie de imagine a triumviratului occidental. Si conflictul israeliano-palestinian a fost introdus in ecuatie, prin promisiunile privind publicarea unei -foi de parcurs- a statului palestinian, asupra caruia au cazut de acord SUA, ONU, Rusia si UE, desi este greu de spus acum daca aceasta va fi vreodata pusa in practica. Au mai fost mentionate: asistenta umanitara pentru irakieni, dintre care o mare parte supravietuiesc si acum gratie ajutorului ONU, pastrarea integritatii teritoriale a Irakului, formarea unei autoritati irakiene interimare, ridicarea sanctiunilor economice.
Obiectivele lui Cheney
Problema unui guvern reprezentativ, ca si contracararea tendintelor separatiste ce s-ar putea manifesta in Irak il preocupa si pe vicepresedintele american, Dick Cheney. Pe langa aceasta, patru sunt obiectivele principale ale numarului doi din Statele Unite in ce priveste conflictul din Irak: infrangerea tuturor fortelor care se opun SUA si trupelor aliate, rasturnarea de la putere a guvernului Saddam Hussein, eliminarea armelor de distrugere in masa ale Irakului.
-Acum, ce se va intampla cu Saddam Hussein este fara indoiala de mare interes. Parerea mea, in aceste circumstante: obiectivul nostru nu este neaparat Saddam Hussein, ci inlocuirea regimului pe care il conduce-, a precizat Cheney.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
