Au SUA si aliatii lor dreptul de a ataca Irakul – stat membru ONU – in absenta unei noi rezolutii a Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite?
Adeptii folosirii fortei spun ca da. Legitimitatea interventiei militare se bazeaza pe amenintarea reala si imediata pe care Irakul o reprezinta pentru securitatea intregii lumi. Programele sale de fabricare a armelor de distrugere in masa si refuzul de a se dezarma, ca de altfel si riscul ca armamentul irakian sa ajunga in mainile gruparilor teroriste – toate acestea justifica razboiul, argumenteaza americanii si britanicii. Cu alte cuvinte, un -razboi preventiv- – notiune aparuta pentru prima data in arhitectura de securitate anuntata de presedintele Bush ulterior atentatelor de la 11 septembrie.
Numai ca notiunea de -razboi preventiv- nu este stipulata nicaieri in Charta ONU, spune tabara pacifista. Textul fondator al relatiilor internationale dupa a doua conflagratie mondiala nu cunoaste decat doua razboaie legale: cel declansat de exercitarea dreptului la legitima aparare si cel autorizat de Consiliul de Securitate pentru restabilirea pacii si securitatii internationale. Din acest punct de vedere, razboiul de eliberare a Kuweitului, in 1991, a fost considerat legal, putand fi incadrat in ambele categorii.
Administratia Bush se foloseste insa si de un argument juridic: Rezolutia 1441, adoptata in unanimitate de Consiliu in noiembrie anul trecut. Textul – interpretabil – nu ofera explicit unda verde pentru interventia militara, dar ameninta Irakul cu grave consecinte in cazul in care nu coopereaza activ pentru dezarmare. De aici, fiecare dintre parti poate spune ce doreste despre cooperarea irakiana. Franta, China, Rusia argumenteaza ca inspectiile internationale de dezarmare par sa functioneze, fapt ce demonstreaza ca exista posibilitatea rezolvarii pasnice a crizei irakiene. SUA si Marea Britanie acuza lipsa de cooperare a Bagdadului si incalcarea documentelor ONU, inclusiv a Rezolutiei 687 din 1991, ce fixeaza conditiile armistitiului razboiului din Golf si interzice Irakului posesia de arme de distrugere in masa.
Un ultim argument suprem al SUA: precedentul Kosovo. Mult comentat la vremea respectiva, razboiul NATO impotriva regimului de la Belgrad a debutat in 1999, in lipsa unui mandat al Natiunilor Unite, cu sprijinul Frantei si impotriva vointei Rusiei, careia nu i s-a dat insa prilejul sa se exprime de la tribuna ONU.
Pacifistii spun insa ca nici aceasta justificare nu este valabila. Charta Natiunilor Unite nu permite nici unui stat membru sa iasa de sub jurisdictia Consiliului de Securitate. Articolul 24 prevede ca organismul actioneaza in numele statelor membre ONU. In plus, membrii Natiunilor Unite trebuie -sa se abtina, in relatiile internationale, sa recurga la amenintari sau la forta- (articolul 2).
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
