Colectia de Grafica Albertina

Albertina este cel mai mare palat din Viena construit in perioada habsburgica. In 1985 au avut loc primele lucrari de renovare a acestui edificiu. De atunci si pana in anii 1950, spatiile interioare s-au deteriorat din pricina transformarii lor in sali improprii de depozitare, iar fatada nu a scapat de ravagiile provocate de cel de-al doilea razboi mondial. Lucrarile excutate in anii *50 au ignorat specificul arhitectural al palatului, fie prin -simplificarea- aspectului exterior, fie prin acoperirea ori inlaturarea ornamentatiilor din interior. Palatul a fost inchis in 1994 in vederea pregatirilor lucrarilor de reconstructie si renovare, care au inceput, efectiv, in 1999. Noile lucrari au avut ca scop reamenajarea interiorului, reconstruirea fatadei si consolidarea fundatiilor. Salile fastuoase de altadata, pentru care acest palat a fost vestit in secolul al XIX-lea, urmau sa-si recapete nu numai infatisarea din 1822, ci chiar sa fie transformate in sali de expozitie dintre cele mai moderne. Fundatia – subrezita din pricina unor lucrari efectuate in 1952 – avea sa fie consolidata si largita, pentru a putea gazdui locurile de depozitare prevazute cu sisteme de conservare si securitate moderne, centrul de studii si cercetari, atelierele, biblioteca, studioul digital, precum si intreaga infrastructura. Exteriorul nu a fost nici el neglijat, avandu-se in vedere reconstruirea fatadei pentru a arata exact asa cum se infatisa privirilor in 1865. Costurile necesitate de aceste lucrari au fost asigurate de autoritatile federale, orasul Viena si sponsori privati.

Albertina se afla situat in inima capitalei austriece, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase si mai mari palate in stil clasic din Europa Centrala. Desi cele mai vechi structuri ale sale dateaza din Evul Mediu, palatul si-a capatat forma si aspctul actuale la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului XIX. Schitele arhitecturale ale lui Louis de Montoyer au fost transformate in realitate de catre Albert, Ducele de Sachsen-Teschen (1738-1822) – de unde si numele palatului, -Albertina- – si de sotia sa, ducesa Marie Christine (1742-1798), fiica imparatesei Maria Tereza. Arhiducele Carl (fiul adoptiv al lui Albert; 1771-1847), care l-a invins pe Napoleon in marea batalie de la Aspern (1809), a folosit schitele lui Joseph Kornhausel pentru a amenaja salile fastuoase – printre cele mai costisitoare exemple ale arhitecturii clasice austriece – proces care a durat trei ani (1822-1825). O data cu prabusirea monarhiei habsburgice, in 1918, aceste sali au fost decenii la rand folosite drept spatiu de depozitare a vestitelor desene semnate de Michelangelo, Durer, Rubens, Cezanne sau Klimt. Albertina detine una dintre cele mai importante si mai cuprinzatoare colectii de arta grafica, al carei initiator a fost Albert insusi, fiind apoi continuata de Carl si de Albrecht (1817-1895). In 1920, in patrimoniul sau au intrat si lucrarile grafice continute in Biblioteca Imperiala. In colectia sa se afla aproximativ un milion de obiecte si lucrari de arta grafica, situand Albertina printre cele mai mari muzee ale lumii. Cele trei colectii principale sunt Colectia de grafica (45.000 desene si acuarele din secolul XV pana in prezent, miniaturi, caiete de schite si 900.000 de lucrari grafice; de asemenea, afise, carti de joc si caricaturi); Colectia de fotografii (infiintata in 1999, cuprinde 50.000 obiecte din 1850 pana in prezent); Colectia de arhitectura (cu 42.000 lucrari pe hartie – desene din 1.500 pana in prezent -, machete, fotografii, caiete de schite).

O data cu redeschiderea sa, pe 14 martie, pentru circuitul expozitional curent, Palatul Albertina devine un adevarat reper pentru capitala vieneza si unul dintre cele mai mari si mai importante muzee ale lumii. Atractiile pe care le ofera publicului la inaugurare sunt pe masura. In primul rand, accesul la cele 14 sali habsburgice fastuoase, in decorul lor original clasicist. In al doilea rand – tot acum s-au deschis si cele trei mari expozitii inaugurale, menite sa anunte cele trei principale centre de greutate ale viitorului program expozitional al Muzeului: expresionismul, istoria fotografiei si memoria recenta.

In primul capitol intra expozitia Edvard Munch. Tema si variatiuni, dechisa pana pe 22 iunie, in cadrul careia pot fi admirate 60 de tablouri si 140 de lucrari de grafica din toate perioadele de creatie ale faimosului norvegian, deschizator de drumuri al expresionismului. Este cea mai mare expozitie de pana acum a artistului, organizata in afara granitelor tarii sale. Printre lucrarile expuse se numara si cateva adevarate -icoane- ale istoriei artei moderne, cum sunt Strigatul, Madona sau Pubertatea. Lucrarile provin din 30 de colectii particulare si publice si pun in evidenta modul in care, de-a lungul vietii sale, Munch a reluat si variat tot mereu cele cateva subiecte indragite de el.

Cea de-a doua expozitie inaugurala este dedicata istoriei fotografiei si poarta titlul Ochiul si aparatul de fotografiat (va fi deschisa pina in 8 iunie). Expozitia prezinta, in opt grupaje, drumul evolutiv al fotografiei in secolele XIX si XX, de la fotografia de aranjament pana la instantaneu. Printre exponate figureaza atat lucrari din epoca de pionierat a fotografiei (cum este si prima imagine inregistrata pe pelicula fotografica a orasului Viena, datind din 1840), cat si, de pilda, compozitiile erotice ale lui Rudolf Koppitz sau fotografiile reportericesti ale unui Walker Evans si Stephen Shore.

In fine, la capitolul al treilea, Memoria recenta, figureaza expozitia The Freud-Drawings, cuprinzand o serie de desene de format mare, in creion si carbune, realizate in ultimii trei ani de artistul newyorkez Robert Longo, nascut in 1953 (va fi deschisa tot pana in 8 iunie). In desenele create de el, artistul a folosit ca punct de plecare fotografiile sumbre facute de Edmund Engelman -intr-o dimineata ploioasa a lunii mai 1938-, in locuinta lui Sigmund Freud din Viena, Berggasse 19. (La numai cateva zile dupa aceasta, Freud si fiica lui, Anna, reuseau cu destul noroc sa fuga de nazisti la Londra.) Desenele sunt incarcate de simboluri, contin detalii marite extrem de mult si puternice contraste de alb-negru. Robert Longo explica in felul urmator demersul sau: -Aceste Freud Drawings ale mele reprezinta o incercare de a psihanaliza locuinta lui Freud. Am recurs la ideea unei memorii selective, am rearanjat anumite lucruri din locuinta lui Freud, am scos in evidenta anumite obiecte ce mi s-au parut mai semnificative si le-am redat marit.-

Multumim COMPRESS