Arta poloneza dintre 1918 si 1939, intre experiment si reprezentare

In cadrul Anului Polonez in Austria 2002/2003, Muzeul Leopold din Viena prezinta (pana la 31 martie) o expozitie de arta poloneza ce cuprinde aproape 200 de lucrari semnate de 80 de artisti – pictura, sculptura, desen si arta decorativa, dar si creatii apartinand -noilor medii de masa- (postere, design industrial, tiparituri, filme si fotografii) – realizate in perioada 1918-1939. Purtand titlul Arta poloneza intre experiment si reprezentare, selectia este un adevarat eveniment in peisajul expozitional austriac, datorita spectrului artistic larg pe care-l cuprinde – pe langa artele plastice, filmul polonez al aceleiasi perioade este si el reprezentat de creatiile lui Jerzy Gabrielski, Jalu Kurek, Jerzy Zarzycki s.a.

Arta poloneza interbelica este marcata de marea schimbare politica de dupa 11 noiembrie 1918, cand, dupa mai bine de un secol de divizare si faramitare politica, Polonia isi redobandeste independenta, iar la Varsovia sunt proclamate A Doua Republica si -noul stat- national. Nevoia de coeziune nationala, dar si puternicele confruntari ideologice caracteristice perioadei se rasfrang si in domeniul culturii. Se manifesta in aceasta perioada o serie intreaga de reactii si utopii estetice. Se intemeiaza grupari artistice, uniuni de creatie si reviste de arta – multe dintre ele disparand aproape -instantaneu-. Artistii, impartiti intre traditie si nevoia de modernitate si experiment, pledeaza tot mai mult pentru o semnificatie politica a artei.

O pozitie centrala in expozitie o ocupa lucrarile plastice ale artistului, logicianului si filosofului Leon Chwistek (1884-1944) care, mai putin cunoscut in afara Poloniei, a exercitat totusi prin creatiile, dar mai ales prin scrierile sale teoretice o considerabila influenta asupra artei poloneze din aceasta perioada. Plecand de la ideea unei -pluralitati a realitatii- si, corespunzator, a unei -pluralitati a adevarurilor in arta-, Chwistek pledeaza pentru interdisciplinaritate in arta si pentru o societate moderna, deschisa.

Organizatorii expozitiei poloneze au grupat lucrarile expuse in sapte complexe stilistic-tematice, sau -zone-, pornind de la asa-numita -teorie a zonelor-, apartinandu-i chiar lui Leon Chwistek, prin care acesta incerca sa cuprinda si sa descrie intreaga diversitate a artei poloneze din vremea sa. Zona centrala, adunand sub titlul -Noul Stat- picturi, sculpturi, reproduceri sau machete ale unor monumente, dar si imagini din filme, fotografii (Stanislaw Ignacy Witkiewicz, 1885-1939, mai cunoscut, si in Romania, ca un important dramaturg), exponate ale artei tipografice, ziare si afise, urmareste sa prezinte fenomenul artistic in relatiile sale cu spatiul public citadin, punand totodata in evidenta si o anume functie reprezentativa a artei in cadrul noului stat national. Lucrarile se inscriu pe coordonatele a doua directii principale: cea a -conjurarii trecutului- de o maniera puternic stilizata (Stanislaw Szukalski, L. Chwistek) si o alta, mai experimentala, recurgand la tehnici propagandistice si procedee publicitare in scopul influentarii si seducerii unui public mai larg (Tadeusz Gronowski, Teresa Zarnower). Alte doua -zone- tematice – -Lumi noi, forme noi- si -Noua tara- – prezinta, una, vointa de innoire estetica a spatiului in care se defasoara viata cotidiana (lucrari semnate de Leon Chwistek, Tytus Czyzewski, Zbigniew Pronaszko s.a.), si cealalta, modificarile de perceptie survenite in noua pictura peisagistica, in epoca industrializarii Poloniei din anii *20 si *30 ai secolului trecut (picturi de Jan Spychalski, Rafal Malczewski; afise publicitare de Edmund Ludvik Bartlomiejczyk s.a.). Trei -zone- sunt dedicate reprezentantilor unor curente si orientari stilistice. -Realistii- recurg la un mod de reprezentare traditional si se inspira dintr-un -spatiu al memoriei- clasicist-istoricizant, desi nici ei nu raman insensibili in fata noilor realitati. Realismul lor e de nuante diverse: un realism melancolic (Boleslaw Cybis, Wladyslaw Lam), fantastic (Jacek Malczewski) sau grotesc (Bronislaw Wojciech Linke). -Coloristii- manifesta un modernism moderat, respingand atat traditionalismul, cat si avangardismul radical. Ei evita cu hotarare implicarea in politic si orice idiosincrazii nationale, aratandu-se preocupati exclusiv de culoare, din care fac principiul absolut al artei lor (Jan Cybis, Felicjan Szczerski Kowarski, Waclaw Taranczewski etc). Acest curent al modernismului polonez a fost initiat de Josef Pankiewicz, un adept al postcolonialismului, care, impreuna cu elevii sai, a infiintat, in 1924, in capitala franceza asa-numitul -Comitet din Paris-, ce-si propunea cultivarea traditiei impresionismului francez. In schimb, in picturile pline de mister, incarcate de simboluri si spiritualizate ale -expresionistilor- (cum sunt un Stefan Szmaj, Bruno Schulz sau Wladislaw Skoczylas) inca mai este vie amintirea romantismului. In fine, un ultim complex de lucrari grupat sub titlul -Viziuni- ne prezinta niste -constructii mentale- frapante, de o factura experimentala, in care se vadesc deopotriva forta de imaginatie creatoare (Henryk Berlewi, Karol Hiller), dar si ambitiile politice si vointa de putere (Leon Chwistek, Tadeusz Wojciechowski).

O data cu izbucnirea razboiului in 1939, statul polonez inceteaza sa mai existe. S. I. Witkiewicz se sinucide la 18 septembrie, nesuportand faptul ca Polonia a fost ocupata de Hitler si Stalin. Multi intelectuali si artisti sunt deportati sau executati, printre ei numarandu-se si Karol Hiller, Bruno Schulz, Efraim si Menasze Seidenbeutel. Leon Chwistek fuge in Rusia si moare la Moscova in 1944.

Multumim Compress