Actorii Teatrului de Comedie sunt dintre norocosii care au mare trecere la public. Acest lucru vine ca o urmare a genului de teatru pe care il fac, dar mai ales din calitatile pe care le au. A douasprezecea noapte de William Shakespeare reprezinta pilonul care poate sustine o astfel de demonstratie la un nivel de inalta clasa. In spectacolul lui Gelu Colceag, desi regizorul incearca sa reliefeze substratul metafizic al comicului shakespearian, urmarind magia atmosferei sau coordonatele profunde ale personajelor si mai putin comicul direct, relatia cu publicul se concentreaza tocmai prin deschiderea actorilor spre arta vesela. Gelu Colceag releva nuante necunoscute din A douasprezecea noapte, dar modul de a arata complexitatea lecturii duce spre o unica directionare. O simplificare ce exclude uneori sublimul umorului shakespearian prin accentul pronuntat asupra continutului de idei. Regizorul are insa meritul de a descifra piesa in nuante triste, dand consistenta afectiva personajelor si sentimentelor, incercand o radiografiere in imagini usor de tinut minte, misterioase si expresive, care sa reconstituie mirificul atmosferei.
Povestea travestiului, a schimbului temporar de identitate, a iubirii si incurcaturilor ce vin de aici nu-si pierde firescul, desi se propune o sinteza cu elemente din alte texte shakespeariene. Bufonul Feste este o oscilatie intre Puck si Ariel. In explicarea spectacolului, i se poate acorda pozitia unui atotputernic fata de destinele oamenilor, care incurca si descurca lumea si itele piesei, cu aparenta veselie, in esenta el fiind un nostalgic indragostit de Olivia. Rolul prilejuieste actorului momente muzicale de mare sensibilitate, pe sonete cunoscute ale lui Shakespeare. Totusi, dimensiunea pe care Stefan Banica Jr. construieste personajul face ca trecerile spre latura jucausa sau comica, spre ironia mascata de naivitate constienta sa para fortate. Redarea lor mai nuantata ar ajuta ideea spectacolului si ar face credibila conventia Bufonului.
Rasul se datoreaza celebrelor cupluri care sunt garantia oricarei montari cu A douasprezecea noapte: Sir Toby ( Valentin Teodosiu) si Maria (Emilia Popescu) sau Orsino ( George Ivascu/ Marian Popescu) si Viola (Mirela Oprisor). Filonul comic ce marcheaza relatiile dintre aceste personaje este bine punctat in spectacol mai ales prin meritul actorilor. Valentin Teodosiu interpreteaza un Sir Toby in limitele grosolaniei, insa umorul direct este intotdeauna dublat de ironia fina. Emilia Popescu da rolului vivacitate si energie aproape inepuizabile, acesta fiind punctul de unde vine reusita intruchiparii Mariei. Orsino, in interpretarea lui George Ivascu, este personajul tipic romantic cu trairi exagerate care duc neconditionat in sfera rasului. Mirela Oprisor, noua achizitie a Teatrului de Comedie, premiata anul trecut la Gala Tanarului Actor de la Mangalia, face exercitiul posibilitatilor sale in rolul deloc usor al Violei. Travestiul ii reuseste. Malvolio este pentru Tudor Chirila o provocare, un rol de compozitie din care actorul promite sa faca succesul spectacolului. Enigmaticei Olivia, Dorina Chiriac ii intareste statutul misterios printr-o puternica ingenuitate.
Reprezentatia este decupata de momente muzicale bine alese, semnate Nicu Alifantis, sau fragmente din Recquiem de Mozart si balade populare. Sunt introduse in desfasurarea actiunii, elemente noi: corul comic si grupul cameristelor Oliviei. Acestea duc spre largirea spatiului de interes al celor implicati in sirul aventurilor. Orice spectacol isi are privitorii lui, iar ideea de la care pleaca Gelu Colceag este prezentarea eroilor in poze caricaturale, pe o scena improvizata sub conventia teatrului in teatru si, apoi, manifestarea lor libera in limita structurii piesei.
Tendinta spre magie si detaliu a spectacolului ofera scenografilor, Stefania Cenean si Stefan Caragiu, prilejul de a crea prin decor feeria unei nopti aventuroase. Linia costumelor pastreaza marca elisabetana. Senzatia de mare, noapte, mirific este data prin folosirea materialelor usoare, vaporoase. Culorile si accesoriile dau contur personajelor. Negrul, prezent in abundenta, duce cu gandul la o nemarginire a spatiului noptii. Trasatura esentiala a decorului este fastuozitatea. Ea ofera intregului spectacol imaginea grandiosului.
A douasprezecea noapte invaluie prin atmosfera. Intamplarile comice sunt aratate de ochiul regizorului prin intregul lor substrat sensibil, meritul actorilor fiind acela de a intelege si pastra continutul vesel al textului. Teatralitatea piesei se manifesta in spectaculosul imaginii, senzatia ultima fiind aceea a vizualului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
