Reuniti, vineri si sambata, la Sankt-Petersburg, liderii -taberei pacii- au subliniat ca Franta, Germania si Rusia cauta, inainte de toate, sa apere un concept al relatiilor internationale, ce -exclude unilateralismul- si au cerut Washingtonului si Londrei sa puna capat dezordinilor din Irak. Pe de alta parte, amfitrionul summitului si-a surprins oaspetii si opinia publica, declarandu-se gata sa negocieze eventuala prescriere a datoriei irakiene, dar cu anumite conditii. In timp ce analistii au estimat ca principala problema a intalnirii trilaterale din capitala de nord a Rusiei a fost -cum sa salvezi raporturile cu Statele Unite?-
De fapt, liderii celor trei state care au opus, in Consiliul de Securitate, refuzul lor razboiului anglo-american din Irak s-au regasit intr-o situatie absolut noua si, oarecum, jenanta. Pentru a masca insa acest inconvenient, Jacques Chirac, Gerhard Schroder si Vladimir Putin au reluat cu o consecventa demna de respect acelasi discurs de dinainte de operatiunile militare: numai Natiunile Unite dispun de legitimitate pentru a decide recurgerea la forta, doar organizatia mondiala trebuie sa joace un rol -central- in reconstructia economica si politica a Irakului.
Conjunctura ideala
Argumentele avansate de cei trei nu si-au pierdut nici acum valabilitatea, remarca, intr-un comentariu pe aceasta tema, cotidianul -Le Monde-. Pentru rezolvarea conflictelor internationale, razboiul trebuie sa fie ultima varianta. Nici un stat, indiferent de cat de puternic este, nu are dreptul de a se erija in judecator sau jandarm al lumii. Dreptul international trebuie respectat. Lupta impotriva neproliferarii armelor de distrugere in masa trebuie sa tina cont de regulile acceptate si sustinute de intreaga comunitate mondiala. Acestor argumente de factura generala, li se adauga temerile legate de situatia din Orientul Mijlociu, iar modul in care evolueaza lucrurile in Irak nu are nici pe departe darul de a o simplifica. Dimpotriva, se poate spune. Haosul poate genera orice si reprezinta conjunctura ideala pentru punerea in aplicare a oricaror scenarii.
-Atitudine europeana-
Istoria va da, poate, dreptate acestei troici a refuzului. Dar, pana atunci, cei trei demnitari s-au vazut obligati sa admita ca au esuat in tentativa lor de a impiedica un razboi. Si sa salute, in acelasi timp, caderea unui regim la care nu au contribuit. Pe de alta parte, continuand sa ramana intransigenti in privinta rolului Natiunilor Unite, ei risca sa incurajeze Washingtonul sa mai ignore inca o data organizatia internationala. Iar acest lucru nu este in interesul nici uneia dintre parti, statutul lor international depinzand, in mare masura, de locul pe care-l ocupa in Consiliul de Securitate. Ultimele saptamani, scria ziarul mentionat mai sus, -au demonstrat ca o postura morala nu garanteaza un succes diplomatic. Ceea ce nu trebuie sa insemne, neaparat, o acomodare cu atotputernica America. Dar un comportament inteligent reclama reinnodarea dialogului, organizarea unei atitudini europene, identificarea de compromisuri fara ocolirea principiilor-.
-Nu suntem o miscare anti-
-Conform dreptului international, fortele americane si britanice, in calitatea lor de puteri ocupante, sunt cele care trebuie sa-si asume responsabilitatea de a mentine ordinea publica si a asigura accesul ajutoarelor umanitare-, lansa presedintele Chirac. -Nu suntem aici pentru a critica fortele de ocupatie-, a raspuns, la randul lui, Vladimir Putin, asigurand ca intrevederea nu este indreptata impotriva nimanui. -Nu ne-am propus sa formam nu stiu ce miscare anti-, a subliniat si cancelarul Gerhard Schroder, pentru ca, punand lucrurile cap la cap, seful statului francez sa explice: -Cum orice rau are si partea lui de bine, ne-am bucurat de caderea unei dictaturi unanim condamnate. Suntem favorabili ONU si dorim ca organizatia mondiala sa fie tratata cu respectul cuvenit. Iar daca este cazul de o reorganizare a ONU, suntem gata sa participam la o asemenea actiune-, a lansat Chirac, fara a intra in amanunte.
Serviciu contra serviciu
Cum, fireste, discutiile nu puteau evita un subiect atat de fierbine cum este cel al datoriilor irakiene, in special dupa indemnul adresat de SUA celor trei state de a lua in calcul o eventuala renuntare la banii datorati de Bagdad, Putin a facut un gest neasteptat, afirmandu-si disponibilitatea de a negocia sugestia Washingtonului. -Cineva a tras cu pusca, cineva a furat, dar cineva trebuie sa raspunda pentru aceasta placere-, a gandit cu voce tare liderul de la Kremlin. -Am inteles rostul acestei propuneri si consider ca are dreptul la existenta. Rusia ocupa locul trei la capitolul stergerea datoriilor celor mai sarace tari. Iata de ce, suntem gata sa dezbatem subiectul chiar la urmatorul summit al G8-, a precizat Putin. Pentru ca, la Moscova, ministrul rus al finantelor, Aleksei Kudrin, sa vina cu detalii, apreciind ca, in aceste conditii, Washingtonul ar trebui sa se gandeasca la prezicerea datoriilor fostei URSS. Deci, spunea Kudrin, tema poate fi abordata inclusiv in cadrul Clubului de la Paris.
Un plan in cinci etape
Coincidenta a facut ca sambata, Franta sa prezinte un plan propriu de pace pentru Orientul Mijlociu. Printre altele, Parisul a cerut -revenirea inspectorilor onusieni in dezarmare pentru a-si duce la sfarsit misiunea si pentru ca sanctiunile internationale sa poata fi ridicate; fortele coalitiei anglo-americane au fost invitate sa asigure securitatea in Irak, iar in ceea ce priveste petrolul irakian, s-a avansat ideea instituirii unui -sistem transparent, menit sa permita o gestionare justa si echitabila a acestor bogatii-. In ceea ce priveste conflictul israeliano-palestinian, partea franceza s-a pronuntat in favoarea decretarii unei -incetari a focului- intre partile beligerante, convocarii unei conferinte internationale consacrate acestei probleme si, intr-un final, proclamarea unui stat palestinain.
-Mesaj pentru Saddam-
Aparent fara legatura cu summitul de pe malurile Nevei, fostul sel al diplomatiei ruse, Evgheni Primakov, facea unele dezvaluiri menite, iarasi, sa socheze opinia publica. Convocand o conferinta de presa, el a afirmat ca presedintele Putin a intreprins unele demersuri in vederea obtinerii inlaturarii liderului irakian cu cateva zile inaintea interventiei militare americane. Povestea suna cam asa: in noaptea spre 17 mai, Putin l-a sunat pe Primakov, rugandu-l sa plece de urgenta la Bagdad cu un mesaj personal pentru Saddam. Zis si facut. -I-am spus lui Hussein urmatoarele: daca va iubiti tara si poporul, daca doriti sa va puneti poporul la adapost de pierderi inevitabile de vieti omenesti, trebuie sa demisionati din functia de presedinte al Irakului. I-am repetat ca el trebuie sa inteleaga ca este spre binele poporului irakian-, a relatat Primakov. Apoi, a adaugat el, -Saddam i-a convocat pe vicepremierul Tarek Aziz si pe presedintele parlamentului, cerandu-mi sa repet mesajul lui Putin, dupa care, batandu-ma pe umar, mi-a amintit ca si in timpul primului razboi a fost sfatuit sa plece-.
Ce a insemnat summitul de la Sankt-Petersburg? Concret, nimic. Nu s-au semnat documente, nu s-au lansat avertismente. Da, s-a discutat mult, ore intregi, intre patru sau sase ochi. Unele concluzii au fost dezvaluite la conferintele de presa, altele, nu.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
