Dupa ce l-am aplaudat pe renumitul bariton italian Leo Nucci la Staatsoper Viena in premierele cu Nabucco de Verdi si Gianni Schicchi de Puccini, am avut bucuria sa-l reintalnesc la Timisoara, unde a stralucit in opera verdiana Rigoletto, dand viata unui rol ce i-a adus faima mondiala. Aflat pentru prima oara in Romania, artistul a fost incantat sa descopere calitatea ansamblului Operei timisorene, unde a sosit la invitatia prietenului si partenerului sau de scena, tenorul (si directorul) Corneliu Murgu. Leo Nucci a implinit, in 16 aprilie, 60 de ani, prilej de a-i spune -La multi ani- si de a-i multumi, inca o data, pentru generozitatea cu care a raspuns invitatiei de a canta la Opera din Timisoara, unde speram sa revina cat mai curand.
– Cum va simtiti in Romania?
– M-a impresionat amabilitatea cu care am fost inconjurat, dar si atmosfera excelenta din teatru, impresia fiind cu adevarat deosebita pentru ca orchestra este buna, corul, atelierele de costume, machiajul, totul este de un profesionalism absolut remarcabil. Cred ca si pentru Timisoara a fost o ocazie speciala venirea unui artist de cota internationala, cu o experienta diferita, oferind o posibila deschidere spre o noua lume. Sper sa fie astfel, pentru ca orasul este minunat, teatrul este splendid, iar oamenii, pe masura. De-a lungul anilor am avut numerosi colegi de scena din Romania – Angela Gheorghiu, Nelly Miricioiu, Viorica Cortez, Ileana Cotrubas (pe care am revazut-o recent la Monte Carlo; am cantat adesea impreuna la Scala). Se poate spune ca, in ultimii 30 ani, cele mai mari soprane si mezzosoprane din lume au fost romance, ceea ce confirma ca aveti si voci minunate, dar si o scoala buna de canto. In spectacolul de la Timisoara am descoperit alti foarte buni cantareti tineri. Trebuie sa mentionez si faptul ca am cantat alaturi de Corneliu Murgu pe mari scene din Italia, Germania etc.
– Majoritatea personajelor interpretate in operele verdiene sunt… tati extrem de diferiti ca factura si comportament.
– Cred ca, de fapt, se reliefeaza relatia nefericita a lui Verdi cu tatal sau, compozitorul dorind, poate subconstient, sa regaseasca in acesti -tati- pe care i-a imaginat ceea ce ar fi dorit sa fie propriul sau tata. Multi considera ca Germont este un tata dur, dar, de fapt, prin gesturile sale, dovedeste ca nu este astfel. Verdi a scris cele mai frumoase pagini pentru bariton – poate si pentru ca el insusi era bariton – cateva zile inainte de a compune muzica, el recita textul, deci nu intamplator, muzica scrisa de Verdi in special pentru baritoni se apropie de recitare mai ales prin tempi si prin pauzele expresive. Pe de alta parte, el purta in suflet acea durere legata de tata – astazi se fac tot felul de rationamente filozofice, psihologice asupra personajelor sale, dar Verdi era un pragmatic. Sa nu uitam ca atunci cand a cumparat vila de la Sant Agatha, tatal sau a preluat administrarea, dar dupa o vreme, cand compozitorul a revenit acolo, s-au certat, i-a dat 3.000 de scuzi si… l-a gonit. Mai mult, Verdi, care era un grafoman, nu i-a scris nici un rand tatalui sau (epistolele sale sunt cuprinse in trei volume), confesandu-i-se doar lui Barezzi, chiar si dupa casatoria cu Giuseppina Streponi. Toti tatii imaginati de Verdi – Miller, Foscari, Nabucco, Rigoletto, Germont, Simone Boccanegra – au trasaturi pe care el le astepta de fapt de la propriul sau tata, desi aparent multe dintre acestea sunt trasaturi negative. Si totusi, de ce Rigoletto, un personaj atat de ambiguu, place enorm publicului? De ce Macbeth, omul atat de crud, place spectatorilor – pentru ca Verdi transforma chiar ideea originala scrisa de Shakespeare, Schiller, Hugo etc., oferind in final adevarul lui, tocmai pentru a da o speranta cu tenta pozitiva. De aceea, publicul il iubeste pe Verdi. Oamenii vor sa evadeze din cotidian intr-o lume frumoasa, poate fantastica. Si tocmai aceasta este magia lui Verdi – cine nu intelege aceasta nu-l intelege deloc.
– Din cate stiu, nu sunteti adeptul regiei moderne, desi la Staatsoper ati cantat Nabucco intr-o viziune extrem de… contemporana.
– In 1990, am cantat pentru ultima oara in Germania – toata lumea cunoaste disputa mea in legatura cu Rigoletto de la Hamburg, apoi diferendul de la Koln referitor la regia pentru Simone Boccanegra; chiar Ioan Holender mi-a propus, pe cand eram la Timisoara, sa cant la Deutsche Oper Berlin, si am refuzat. Si la Viena m-a rugat sa nu creez probleme cu regizorul, dar eu cant Nabucco de Verdi! Trebuie sa recunoasteti ca in acea interpretare (desi eram imbracat ca… Berlusconi) nu a existat nici un moment de vulgaritate. In productiile moderne, imi adaptez jocul la exigentele regizorale, dar… trebuie sa fie Verdi, altfel nu cant. Nu am facut niciodata ceva ce nu a dorit autorul. Studiez personajul asa cum l-a vrut el, nu cum mi-l imaginez eu, pentru ca sunt un interpret, deci trebuie sa interpretez ceea ce a gandit compozitorul. Poate ca sunt eu -limitat-, dar cred ca publicul vine la teatru ca sa vada ce a vrut Verdi sa spuna, nu ce vreau eu – trebuie sa vada Rigoletto cu Nucci, nu invers. Ceea ce fac nu sunt ideile mele, ci cele scrise in partitura, pentru ca ma pun complet in serviciul acesteia, cu inteligenta, forta, tehnica, vocea mea. Consider ca este genial ca un om sa transmita mesaje pozitive intr-o lume care, de cand a aparut, este negativa. De ce merge lumea inainte? Pentru ca exista oameni care duc asemenea mesaje. Nu sunt posesorul adevarului, dar cred ca toate artele trebuie sa reflecte ideile pozitive, pentru ca pe cele negative le regasim zilnic in viata noastra. Artistul adevarat nu a gandit niciodata negativ.
– Leo Nucci a cantat pe toate marile scene – Scala, Metropolitan, Arenele din Verona, Zurich, Covent Garden, Staatsoper Viena etc., teatre foarte diferite ca spirit si atmosfera.
– Cred ca mai curand difera publicul – in special in Italia, cu cat mergi spre sud, cu atat publicul este mai rece. La Viena insa este cald si chiar la ultimele spectacole pe care le-am avut acolo cu Barbierul din Sevilla de Rossini am fost surprins sa vad multi tineri. La Timisoara, m-a impresionat mult faptul ca in orchestra, in cor, toti sunt tineri; i-am imbratisat pe toti – (stiu ca sunt un mare nume in lume, nu ascund aceasta si nu stiu daca mai este un altul care sa fi cantat cu toti marii dirijori din ultimele decenii – Bernstein, Karajan, Kleiber, Mehta, Maazel, Muti, Abbado, Levine etc. – si cu toti marii solisti ai lumii), dar daca as fi aparut distant si… -important-, ce mesaj as fi transmis acelor tineri care sper ca maine sa devina mari interpreti? Nu am facut nimic pentru a deveni un star – eu spun ca sunt un bun profesionist, un om care munceste cu mare pasiune, cu bucurie, imi place genialitatea autorilor, iar ideea mea este sa-i inteleg. Pe scena pot fi tragic, pasionat, dar si fericit. Invat, studiez, dar in spectacol sunt eu insumi. Aceasta este meseria mea – sa studiez, sa inteleg ce spun notele, pauzele scrise de autor, iar in spectacol sa improvizez. Aceasta este in esenta conceptia carierei mele.
– Agenda lui Leo Nucci este plina pana in 2008.
– Dupa Gianni Schicchi la Viena, urma sa cant in aprilie Simone Boccanegra, dar l-am anulat pentru a face controlul necesar dupa infarctul de acum trei ani. In luna mai cant la Scala Cei doi Foscari sub bagheta lui Muti, urmeaza la Parma Nabucco cu Bartoletti la pupitru, la Londra Paiate cu Domingo ca dirijor, la Arenele din Verona o noua productie cu Rigoletto, in septembrie plec in turneu cu Scala la Tokio (cu Macbeth si Otello, dirijor Muti), apoi, in Chile, cant Paiate si Gianni Schicchi, urmeaza Zurich, Viena, Bologna… Iubesc ceea ce fac, iubesc publicul, sunt extrem de relaxat si pot spune ce gandesc fara sa ma feresc. Cred ca menirea mea este sa ofer ceva tinerilor generatii. Poate ca atunci cand nu voi mai canta voi incerca sa fac si regie. De fapt, am multe opere gandite si notate ca miscare, decor etc. intr-o maniera care nu e traditionala, ci ar folosi tehnica moderna. As vrea sa-mi pun experienta in valoare, dar nu doar pentru a raspunde unei vanitati care nu reflecta modul meu de a exista.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
