Carti exemplare

Deunazi, intr-o librarie, privind sirurile de carti, ma gandeam la succesul constant pe care-l au prozatorii sud-americani la noi. Nenumaratele titluri, apartinand unor autori cu temperamente (literare) diferite (Marquez, Sepulveda, Coelho, Llosa, Sabato, pentru a pomeni doar -vedete-), aparute in conditii de lux sau, dimpotriva, in editii accesibile, te fac sa te gandesti ca piata de carte este in aceasta privinta deja saturata. Dar lucrurile nu stau chiar asa, incat o -vedeta- recenta a fenomenului sud-american pare sa-si fi gasit deja drumul catre cititorii romani cu un prim roman: Anatomistul (Editura RAO). Este vorba despre Federico Andahazi, un argentinian caruia productiile sale scandaloase i-au construit o reputatie patata in ochii unora, incontestabila pentru altii. Are 40 de ani, a colectionat o suma de premii importante (incepand chiar cu debutul), fapt ce i-a atras nenumarati critici vehementi si un public constant. Si asta pentru ca romanele lui Andahazi se afla undeva la granita nesigura dintre marea literatura si pornografie – sau cel putin asa spun criticii care se straduiesc sa le evalueze cu obiectivitate, dand, cum era de asteptat, dreptate ambelor tabere.

Anatomistul este construit in jurul unui personaj, un fiziolog din Renastere, aflat in cautarea neobosita a pricinilor care conditioneaza placerea sexuala, o calatorie initiatica pe care autorul o pune in oglinda cu aceea a descoperitorului Americilor. Cele doua spirite avantate impart chiar si acelasi nume, pe anatomist chemandu-l Mateo Columb. Andahazi propune o noua viziune asupra Renasterii, un ev mai intunecat si mai barbar decat cel mediu. Studentii la medicina fura cadavre de la morga pentru a exersa practici chirurgicale, fara a se da inapoi chiar de la crima pentru a le procura. Venetia este reprezentata ca o a doua Sodoma sau Gomora, aflata la apogeul stralucirii si al coruperii moravurilor. Fiind adus in fata tribunalului Inchizitiei, acuzat de practici satanice, de vrajitorie si de desfrau, Mateo Columb scapa doar in urma interventiei papei, care, in pragul sfarsitului, avea nevoie de cel mai renumit medic al timpului. Dar victima Inchizitiei se transforma, la randul sau, in calau, asa cum celelalte personaje ale cartii sunt, pe rand, medici si talhari, sfinte si prostituate, teologi si asasini. Avem de-a face cu un roman a carui constructie este impecabila, in care autorul schimba registrele stilistice cu arta pe care destinul insusi o are jucandu-se cu personajele.

Cateva cuvinte trebuie spuse despre traducatoare, Ileana Scipione, care a realizat performanta unei versiuni foarte apropiate de cea originala, savuroasa. Ea semneaza si prefata, documentata si pertinenta. Si, intr-adevar, multe dintre pasajele versiunii romanesti (in comparatie cu cea in engleza, destul de plata) sunt memorabile, intre acestea aflandu-se, in primul rand, documentele procesului intentat lui Mateo Columb.

Am mentionat aici numai cateva dintre temele acestui roman care in mai putin de doua sute de pagini construieste un univers labirintic, intunecat, in care totusi dragostea isi gaseste loc, un loc inselator, pe care intreaga odisee a cunoasterii nu reuseste pana la urma sa-l atinga. In ciuda tuturor criticilor posibile si formulate, nu avem de-a face cu un roman pornografic, ci cu unul negru.