Romania este incapabila sa cheltuiasca fondurile Uniunii Europene

Societatea Academica din Romania (SAR) a dat publicitatii primul raport pe anul 2003, care-si propune sa analizeze sub mai multe aspecte activitatea Guvernului Romaniei in perioada mai 2002 – mai 2003. Lasand la o parte evidenta tenta politica -administrata- in mai multe sectiuni ale lucrarii, raportul abordeaza o problema cu adevarat dureroasa, nerezolvata nici de actuala putere: capacitatea administrativa scazuta a Romaniei de absorbire a fondurilor provenite in special din Uniunea Europeana.

2.000 de functionari vor fi angajati sa -rezolve- problema

Raportul SAR subliniaza faptul ca, in ciuda sumelor mari puse la dispozitie de UE (in perioada 2000-2006, numai prin programul PHARE se aloca, anual, Romaniei 250 milioane de euro, in timp ce prin programul ISPA intra 260 milioane de euro, iar prin SAPARD – 150 de milioane), aceste sume nu sunt cheltuite in totalitate sau intr-un mod eficient. Autorii documentului dau vina pe birocratia romaneasca, incapabila sa absoarba respectivele fonduri, amintind in acest sens de un interviu acordat publicatiei -EU Observer- de Eneko Landaburu, seful Directoratului pentru Extindere din cadrul Comisiei Europene, in care acesta spune ca Romania nu are capacitatea de a atrage fonduri ale UE: -Problema consta in existenta unei administratii slabe, care trebuie neaparat sa se reformeze pentru a permite aderarea tarii la UE in 2007-. Ca raspuns, Hildegard Puwak, ministrul roman pentru integrare europeana, a declarat ca Romania nu are probleme cu cheltuirea fondurilor de la UE si ca alti 2.000 de functionari publici urmeaza sa fie angajati anul acesta pentru a rezolva aceasta problema, se mentioneaza in acelasi act.

Cine sunt vinovatii?

Raportul intocmit de SAR incearca sa analizeze in profunzime mecanismele care ar face ca absobtia fondurilor europene sa se faca atat de anevoios. Potrivit SAR, la nivel ministerial exista anumite probleme cu care Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti se lupta de ani de zile.

Acestea ar fi, in primul rand, -un anumit resentiment din partea unor oficialitati din ministere, care resping sau submineaza eforturile consultantilor UE. Asta se explica prin tensiunea generata de faptul ca un consultant castiga mult mai mult decat o oficialitate romana. Daca functionarul public se intampla sa fie si incompetent, el va incerca sa dea vina pe firma de consultanta pentru incetineala derularii unui anumit program-. O alta problema, cel putin la fel de grava ca cea de mai sus, ar fi ca functionarii publici nu sunt direct interesati de succesul unui program finantat de UE, in plus fiind aratate cu degetul -asteptarile- unor membri ai unitatilor care gestioneaza proiectele finantate de UE, de a obtine beneficii materiale personale imediate.

Atunci cand isi dau seama ca, de fapt, consultantii straini nu au la dispozitie bani in plus fata de sumele deja alocate si ca multi dintre ei nu sunt familiarizati cu practicile romanesti (mici atentii, -comisioane-), functionarii romani -strica- relatiile cu strainii.

Veriga slaba din sistem – Oficiul de Plati si Contractari din Ministerul Finantelor

Documentul prezentat de SAR arata ca principalul -vinovat- de -zapaceala- din administratie ar fi Oficiul de Plati si Contractari (OPC) din Ministerul Finantelor. Din momentul in care un contract de finantare a unui program comunitar este semnat, furnizorul trebuie sa prezinte OPC rapoarte despre modul in care se deruleaza proiectul si analize detaliate asupra cheltuielilor daca vrea sa fie platit pentru serviciile prestate. In acest context, raportul SAR arata ca OPC -este entitatea legala raspunzatoare pentru aproape toate proiectele UE. In plus, OPC raspunde si de fiecare subcontract semnat de firmele care au castigat contractul cu furnizorii locali, ca si pentru fiecare contract de fonduri nerambursabile (ex.: 19 milioane de euro oferite ca fonduri nerambusabile institutiilor pentru protectia copilului). Aceasta regula a fost stabilita pentru a preveni coruptia, dar ea creeaza un volum urias de munca pentru OPC, intarzieri chinuitoare si stres la toate nivelurile-. SAR crede ca OPC este o adevarata -Cenusareasa- a sistemului care nu poate face fata tuturor problemelor. Specialistii Societatii Academice ne spun si de ce: -Cu sute de contracte in desfasurare simultan, OPC este supus unei presiuni imense in privinta responsabilitatilor sale financiare si legale. Departamentul nu dispune de resurse suficiente si este incapabil sa monitorizeze eficient toate contractele. (…) Functionarii romani sunt platiti foarte prost. Multi dintre ei afla din documente despre nivelul ridicat al onorariilor expertilor internationali sau chiar locali. Salariile publice mici, la care se adauga un grad de responsabilitate ridicat, conduc inevitabil la demotivare-.