Mult tupeu trebuie sa aiba acest domn venit de peste ocean pe care autoritatile de la Bucuresti, in plina terapie de grup, s-au straduit sa-l trateze ca pe un Guest de seama. Auzi cine vine sa ne dea noua lectii? Pai sa fie domnul Michael Guest sanatos de cand stim noi ca se fura in tara asta. Vorba unui batranel mucalit: -Tara noastra e nemaipomenit de bogata. E asa de bogata ca furam toti din ea de atata timp si nu se mai termina-. Tendintele generalizatoare pe care mosul le afisa, ca o ironie, fireste, reflecta o meteahna foarte urata a tuturor celor care s-au perindat la putere dupa revolutie. Nu, nu fura toti din aceasta tara, ci numai unii, dar intotdeauna factorii de decizie obligati sa recunoasca amploarea fenomenului culpabilizeaza pe toata lumea. Asa e mai usor sa disipezi responsabilitatea in atatea parti de cate e nevoie ca nici un miliardar de carton sa nu mai resimta repercusiunile. Cu ce tupeu se trezeste un ambasador sa diagnosticheze plaga coruptiei din Romania cand Ion Iliescu insusi, de la tribuna parlamentului, ne explica, cu celebrul zambet ingramadit de aceasta data spre centrul fetei, ca in Romania se fura si se mituieste. El a fost primul. Parca am vorbi despre o concurenta intre politicieni pentru cine defloreaza primul coruptia. E drept ca, istoric vorbind, cu Ion Iliescu a inceput sa faca ochi, in preajma sa s-a dezvoltat si sub ochii sai indulgenti a crescut si creste ca o plaga. Si totusi, cine fura, cine mituieste? Aicea, -mai draga-, organele abilitate trebuie sa-si faca datoria, nu e cazul sa ne bagam. Si cu atat mai mult nici domnu* Guest sa nu se bage, da? E prietenul nostru, un bun roman, dar coruptia nu-i a lui, nici a noastra, ci a urmasilor urmasilor nostri. Dar nu ne putem permite nici sa facem nominalizari. O mai face presa din cand in cand. Dar daca te pune necuratul sa zici ceva de Dumitru Sechelariu sau de Culita Tarata, de Nicolae Mischie sau de Gheorghe Savu (asta asa, numai de antrenament), ori Adrian Nastase, ori Ion Iliescu, s-ar ca arsi: -Dovada!-. Basca, sa-ti mai amintesti ceva despre -Eterna si fascinanata Romanie- cu tot cu bogatasul Adrian Costea & Cooperativa de la Bucuresti. Atunci te alegi ca domnul Guest cu un vehement -Cum iti permiti mitocane?!-. Bun. Michael Guest nu avea calitatea sa se pronunte asupra plagii numite, generic, coruptie. Dar daca nu un om din afara, care priveste probabil terifiat de amloarea caracatitelor romanesti, atunci cine? De fapt, Michael Guest nu avea calitatea sa faca nominalizari, dar Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Ioan Amarie aveau aceasta calitate. Primii doi, din punct de vedere politic si ultimul, din punct de vedere juridic. Atitudinea lor demonstreaza insa ca lupta anticoruptie este handicapata din lipsa de vointa politica. In schimb domana Hilde Puwak ne sfatuieste sa ne astupam urechile atunci cand occidentalii ne vorbesc de Romania corupta si sa le deschidem larg atunci cand fetele inalte ale PSD ne vorbesc despre Romania curata. Ca asa se cade daca suntem buni romani.
In rest, ne-am obisnuit cu elucubratiile efervescente ale presedintelui, atat de colorate si originale. Daca acestea ar fi numai accese de senilitate, ele ar putea fi trecute cu vederea, insa ultima sa iesire este mai degraba o lipsa de rusine si de respect pentru cei care incearca sa ne sugereze ca nu e nevoie sa mai inventam roata, ca trebuie sa ardem rapid multe etape daca vrem sa prindem din urma restul tarilor civilizate si pentru asta experienta oricarei tari mai dezvoltate este un carbune important. Este cu atat mai trist cu cat putem intelege din nonsalanta cu care presedintele se da cocos inspre Ambasada SUA ca Ion Iliescu are o constiinta din otel, care nu poate fi oxidata de nici una dintre megaescrocheriile din ultimii 13 ani ale unor oameni care au crescut sub aripile sale. La fel de trista este si viziunea Kiseleffului asupra fenomenului. Nu exista coruptie la scara mare, ci numai mica coruptie, marita de dioptriile presei.
Nu e prima data cand o spune cineva, insa poate trebuie repetat. Indiferent ca Ion Iliescu este perceput la tara drept sarac si cinstit, acesta poarta marea vina de a se fi inconjurat de o sumedenie de ciorditori care au devenit ulterior miliardarii de carton, donatori ai partidului conceput si crescut de acelasi Ion Iliescu. Acesti 13 ani, din care noua s-au derulat sub inaltul sau patronaj politic, au transformat viata romanilor de rand intr-un cosmar in care -plaga-, pe care a descoperit-o primul Ion Iliescu, a devenit scop si mijloc pentru majoritate si obiectiv atins pentru oamenii presedintelui.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
