– Fosta mina de uraniu de la Baita a fost transformata in depozit de deseuri radioactive
Somn de 16 ore
Ideea acestui material mi-a venit ca urmare a unei deplasari pentru o documentare jurnalistica in zona localitatilor Beius, Nucet si Stei. Pornisem pe firul unor sesizari din partea locuitorilor de acolo, legate de potlogariile unor primari locali. Numai ca, din primul moment de cand am pus piciorul pe pamant bihorean, aveam sa descopar alte lucruri. Cu adevarat senzationale.
Dupa o calatorie cu vagonul de dormit de aproximativ 10 ore pana la Oradea si dupa un alt drum cu o rata, am ajuns, pe seara, in fostul oras Dr. Petru Groza – actualmente Stei. Urma ca a doua zi, dis-de-dimineata, sa-mi incep documentarea. Numai ca nu m-am putut trezi a doua zi dis-de-dimineata asa cum imi propusesem, ci dupa nici mai mult, nici mai putin decat 16 ore. Somnul imi fusese atat de profund, incat m-a pus pe ganduri. Explicatia acestui somn profund si lung ca niciodata aveam sa o primesc de la un ales local. Acesta mi-a dezvaluit ca starea de somnolenta are o explicatie: radiatiile radioactive din zona. -Acestea provin de la depozitul de deseuri radioactive de la Baita. Toti cei care vin de la Bucuresti sau din alte zone patesc la fel ca dumneavoastra. Oamenii de aici s-au adaptat la mediu. Daca ii duceti in alta parte, daca ii privati de radioactivitate, dupa numai cativa ani acestia mor-, mi-a spus alesul local. Surprins, am dorit sa aflu mai multe. Insa, desi nu intentionam sa culeg informatii care sa constituie un secret de stat, lumea s-a ferit sa vorbeasca. Initial am renuntat sa descopar misterul. Insa, o data cu trecerea timpului, am avut parte de inca o surpriza. Am fost contactat de un localnic, care, pe un ton misterios, mi-a soptit: -Domnu* reporter, va intereseaza subiectul cu problema de la Baita?-. Omul, intelegand ca subiectul ma intereseaza, a inceput sa-mi povesteasca. Ce am aflat a fost de natura sa ma bulverseze.
Laboratorul de la Stei
Ma aflam in zona zero a uraniului romanesc, o zona atent si eficient supravegheata, in care orice raspuns la intrebarile mele s-a lovit de rezistente greu de inteles. Era o zona in care secretomania plutea in aer. Ulterior aveam sa descopar motivul real al acestei taceri neobisnuite. Povestea ar fi cam asa… In 1958, o data cu infiintarea Sectiei de cercetari pentru securitate miniera si igiena radiatiilor, a luat fiinta laboratorul din Stei. Atunci, tehnicienii care lucrau in acel laborator au aflat de la specialistii sovietici care se ocupau de exploatarea uraniului romanesc despre pericolele iradierii. Cativa ani mai tarziu, laboratorul de la Stei a primit sarcina de a se ocupa de toate chestiunile poluarii si contaminarii radioactive. Printre aceste sarcini s-au numarat chestiuni strict secrete, precum supravegherea minelor de uraniu si zonele afectate din vecinatatea acestora sau cea a contaminarii solului si a factorilor de mediu la depozitul de deseuri radioactive din Baita (judetul Bihor).
Semnal de alarma
In 1978, tinand cont de importanta laboratorului de la Stei, specialistii de la Laboratorul de radioprotectie (subordonat Ministerului de Interne) au primit cateva sute de probe de apa, in incercarea de a se cauta in ele uraniu radioactiv. Urmare a cercetarilor, descoperirile aveau sa fie socante: respectivele probe de apa erau -ape de zacamant-, in limbaj popular ape ce insotesc titeiul, care contineau Radiu-226 (izotop radioactiv mult mai periculos decat uraniul) in concentratii de zeci de ori mai mari decat cele maxim admise. Ca atare, specialistii de la Stei au atras atentia ca descoperirile lor indicau un lucru de o gravitate maxima: muncitorii din extractia titeiului erau expusi unor doze mari de radiatii, apele din industria petroliera o data ajunse pe camp se infiltreaza in sol si-l pot contamina si, ca atare, produsele agricole din zonele de risc pot fi contaminate. Desi descoperirile erau ingrijoratoare, ele au ramas secrete. Chiar si pana in ziua de astazi!
Cu toate acestea, urmare a metodelor utilizate pentru protejarea acestui secret, lume a inceput sa-si puna intrebari. Oamenii au inceput sa se intrebe de ce bolnavii de cancer pulmonar de la exploatarea miniera de uraniu Baita erau dirijati catre clinicile de oncologie din Bucuresti, Cluj sau Timisoara, iar minerii de la extractia minereului de uraniu din Apuseni care erau obligati sa se duca in sut cu trenul prin tunelele din Muntii Bihorului vreme de doua ore au inceput sa-si dea seama ca explicatia ca traseul ar fi facut prin munte -sa nu vada americanii- este doar o minciuna sfruntata.
Strict secret
La un moment dat, unul dintre laborantii de la Stei, Traian Peic, a observat – urmare a unor cercetari personale – ca, in anumite conditii, cenusile de termocentrala retineau in totalitate Ra-226 din apele contaminate. Cum in vecinatatea CET-urilor existau halde imense de cenusi – deci -materia prima- pentru filtre nu costa nimic -, descoperirea era spectaculoasa. Insa nimeni n-a tinut cont de aceasta descoperire a lui Peic. Nici macar atunci cand aceasta a fost comunicata, in 1981, la un simpozion national desfasurat la Sibiu. Ca atare, in 1991, investigatiile au fost reluate. Asa cum era de asteptat, rezultatele primelor cercetari au fost confirmate si reconfirmate: apele de zacamant care insotesc gazele naturale au, in cele mai multe cazuri, Ra-226 peste limita maxima admisa. Desi rezultatele se potriveau perfect cu alte statistici mai vechi – tinute secret de ani de zile -, intocmite de Ministerul Sanatatii (n.r. – acestea aratau ca in zona frecventa imbolnavirilor de cancer depasea media pe tara), ele au fost ascunse. Astfel, adevarul privind apele de zacamant din Romania este ascuns si astazi, astfel existand riscul de contaminare a zeci de mii de hectare de teren. Nimeni n-a vrut sa tina cont de avertismentul PETROM RA si ICPT Campina, care, in 1992, prin adresa 3290/23 iulie (probabil considerata document strict secret), au informat departamentele specializate din Ministerul Sanatatii si Ministerul Mediului despre calamitate si masurile ce se impun.
Ca atare, o data cu deversarea anapoda a apelor de zacamant din zona de extractie a gazelor, Ra-226 se poate acumula in vegetatie si in culturile agricole. Ca atare, multe plante comestibile pot fi contaminate. Rezultatul: Ra-226, un izotop periculos, se acumuleaza in oase si, in functie de doza acumulata, multe persoane se imbolnavesc de cancer.
Case radiocative, turism cu surprize
Deschiderea traseelor turistice de acces la Pestera Ursilor a fost un mare succes, in conditiile tensiunilor si temerilor ce bantuiau Apusenii ca o consecinta a riscului de contaminare radioactiva. E drept ca acestea ocolesc abil, dar nedrept orasul Stei, fost Dr. Petru Groza, marcat si de morile ce macinau minereul de uraniu (au fost construite de rusi in perioada 1952-1960). Curiozitatea turistilor referitoare la marile decantoare care se vedeau la Nucet era -satisfacuta- cu explicatia ca ele tin de exploatarea de molibden de la Baita. Asa ca nimanui nu ii trecea prin minte ca masinile pline cu pietre, intalnite pe traseu, erau incarcate cu minereu de uraniu. Cum, tot asa, nici un localnic nu s-a gandit ca pietrele pe care le utilizeaza la constructia caselor sunt radioactive. Nestiind aceste lucruri, localnicii au continuat sa-si faca case cu pietre contaminate, iar numarul turistilor care au vizitat (si continua sa viziteze) Pestera Ursilor este impresionant…
Dan Terteci
Precizand ca nu reprezinta un pericol pentru populatie
Directorul CNU confirma contaminarea apelor de zacamant
Contactat de reporterii nostri pentru a-si exprima un punct de vedere vizavi de chestiunile detaliate mai sus, directorul Companiei Nationale a Uraniului (CNU), Tiberiu Iuhas, ne-a declarat ca cercetarile referitor la contaminarea apelor de zacamant cu Radiu-226 efectuate de catre Traian Pelic -sunt unele cu titlu particular-. Ca atare, a sustinut directorul CNU, -aceste studii n-au fost cerute de nici una din institutiile abilitate sau interesate-. Chestionat vizavi de contaminarea apelor de zacamant, Tiberiu Iuhas a recunoscut ca -apele sunt contaminate-, dar a sustinut ca -numai in zona de protectie a minei-. -Acest fapt nu reprezinta nici pe departe un pericol pentru populatie. Nu vreau sa se inteleaga ca noi omoram oameni, mai ales ca desfasuram activitati specifice de peste 50 de ani-, a completat Iuhas. Fara comentarii…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
