Romanul Pianistul sau destinul extraordinar al unui muzician evreu in ghetoul din Varsovia a devenit celebru prin ecranizarea lui Roman Polanski. Subiectul nu este neaparat impresionant ca valoare istorica. Povesti despre soarta nefericita a evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial s-au scris si se vor mai scrie cu siguranta. Cazul muzicianului Wladyslaw Szpilman este emotionant in sine. Spectacolul Pianistul, produs de Institutul Francez, desi conceput cu cea mai mare simplitate, are o coerenta afectiva bazata pe dimensiunea strict umana a subiectului. Adevarata forta a reprezentatiei izvoraste insa din muzica.
Robin Renucci, regizorul si interpretul acestui monolog-spectacol, si renumitul pianist Mikhail Rudy au creat o versiune scenica a romanului, in care singurele elemente sunt cuvintele lui Szpilman si muzica lui Chopin. Daca succesul filmului lui Roman Polanski se explica si prin complexitatea scenariului sau expresivitatea imaginii, in cazul spectacolului lucrurile sunt total diferite. Robin Renucci porneste de la minimum de mijloace si incearca sa produca emotia prin cuvantul dublat de sunet sau in dialog cu muzica. Desi forma actiunii este povestirea-monolog, ce duce spre o maxima simplificare si exista chiar desincronizari intre muzician si actor, tensiunea intrinseca a structurii nu se pierde. Actiunea se constituie din sunet, muzica devine in primul rand limbaj dramatic.
Lungul monolog al lui Szpilman reprezinta o expunere de stari variate, de la nesiguranta si incertitudine la frica si la disperare. Nici intamplarile nu lipsesc din economia textului. Sunt evocate momente esentiale din viata personajului: ultimul concert Chopin transmis la Radio-Polonia in septembrie 1939, intrerupt de bombardamente, apoi deportarea rudelor lui Szpilman, intalnirea cu ofiterul german, un meloman impatimit care il ajuta sa supravietuiasca. Actorul francez este impresionat de poveste. Fara a deveni patetic, alege un limbaj teatral mult prea entuziast ca traire. Pe langa emotia amintirii, orice repovestire implica distantarea discursului. Forma aleasa de creatorii spectacolului Pianistul nu se preteaza usor la povestirea activa, cu reactii autentice, care in acest context par nefiresti.
Experienta exceptionalului pianist Wladyslaw Szpilman in situatia exceptionala de a supravietui ororii naziste prin tocmai scopul vietii lui, pasiunea pentru muzica, este un admirabil material de viata si constituie un miraculos potential artistic. Chiar daca datele se inscriu perfect sub emblema tragicului aristotelic, unde oameni alesi in situatii exceptionale se lupta cu destinul, fara posibilitatea de alegere, finalul este optimist. Pianistul se construieste pe ideile umaniste ale lui Wladyslaw Szpilman, pe putera lui de a rezista si bucuria de a trai prin muzica.
Cristiana Gavrila
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
