Ucraina, intre Iulia si Viktor

Nu este zi care sa nu aduca elemente noi in peisajul politic al Ucrainei. Tabloul de ieri nu seamana cu cel de acum doua zile, la cel de maine nu indraznesti sa te gandesti. E o agitatie continua si care, potrivit presei occidentale, ramane un mister pentru opinia publica europeana, nimeni neintelegand cum e posibil ca, dupa ce faci impreuna o -revolutie portocalie, sa te desparti, trecand, practic, in tabere absolut diferite si aparand idei respinse pana deunazi-.

Totul pare a fi posibil. Iar surprizele, schimbarile de decor, pe cat de neasteptate, pe atat de bulversante, par fara de sfarsit. Un adevarat haos, ar spune unii. O impresie insa aparenta, pentru ca jocul are reguli valabile pentru fiecare nivel de derulare. Incordarea trebuie mentinuta la maximum, inclusiv atentia comunitatii internationale. Astfel ca, in timp ce ministrul apararii, Anatoli Gritenko, anunta ca si-a propus sa refaca fortele de rachete, iar mass-media se intreba impotriva cui din cele sapte state vecine are de gand sa le foloseasca, presedintele ucrainean, Viktor Iuscenko, aparea pe micile ecrane pentru a-i lamuri pe concetatenii lui cat de daunatoare este reforma constitutionala intrata deja in vigoare la 1 ianuarie. De partea cealalta a baricadei, fostul premier, Iulia Timosenko, -doamna de fier a Ucrainei-, cum a fost ea supranumita in timpul evenimentelor -oranj- din iarna lui 2004, omul care l-a propulsat, practic, pe Iuscenko in fotoliul de sef al tarii, a convocat in graba o mare intalnire cu ambasadorii UE la Kiev. Pentru a le deschide ochii si a-i convinge ca actuala putere a statului a tradat interesele nationale semnand acordul cu Rusia in privinta livrarilor de gaze naturale. Cu ce gust au plecat diplomatii de la acest randez-vous, nu se stie. In schimb, Timosenko a primit o invitatie la Bruxelles. Si cu cat mai repede, cu atat mai bine. Occidentul pariaza pe Timosenko, au spus la unison analistii ucraineni! Iar Rusia l-a ales pe Iuscenko, au adaugat politologii, pusi la grea incercare de toate aceste rasturnari de situatie. -Toate fortele politice din Ucraina trebuie sa ajunga la un consens si sa formeze in cel mai scurt timp un nou guvern. Un pas obligatoriu, daca se doreste ca alegerile legislative din martie sa conduca, cu adevarat, la o perspectiva reala de dezvoltare-, a venit replica observatorilor occidentali. Dar pentru moment, asa ceva e imposibil. Ieri, liderul Partidului regiunilor, Viktor Ianukovici – fostul contracandidat la presedintia tarii, considerat mult timp -omul Moscovei -, si-a reiterat refuzul de a incheia un pact de colaborare cu blocul Iuliei Timosenko. In sondaje, Ianukovici si formatiunea lui conduc detasat, Iuscenko si a lui -Ucraina noastra- ocupand pozitia trei, dupa partidul lui Timosenko. Recunoscuta drept -cel mai puternic politician al Ucrainei-, aceasta din urma a stiut intotdeauna sa intoarca situatia in favoarea ei. Cum? Plusand. Dand dovada de uriasa stapanire de sine. Privind doar inainte. Fara remuscari. Sentimentalismele, dupa. Acum, Timosenko vrea sa devina premier. Adica primul om in noua Ucraina parlamentar-prezidentiala. Dar Iuscenko nu vrea sa cedeze prerogativele sale, nu mai vrea reforma constitutionala. Democratic, fireste. Adica prin referendum. Cand apari la televizor si spui ca toate necazurile din ultimul timp sunt din cauza acestei reforme, raspunsul poporului e ca si obtinut.