Am aflat in aceste zile ca Vladimir Voronin, presedintele Moldovei, a trimis Parlamentului de la Chisinau proiectul unei legi de-a dreptul uluitoare: Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, in care, dupa ce se afirma ca nationalitatea fondatoare a statului o reprezinta moldovenii, se vorbeste de caracterul multinational al Moldovei si se oficializeaza limba rusa in toate domeniile, decretand asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea in continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse. Se proclama ca pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc, statornicit istoriceste. Limba romana(!?) este enumerata printre alte limbi care se vorbesc in Moldova si se subliniaza nevoia pastrarii si dezvoltarii specificului limbii moldovenesti si a culturii moldovenesti, integrarea interetnica pe baza bilingvismului oficial si pastrarea diversitatii lingvistice. O diversitate care printre altele cuprinde si… limba romana. Academia Romana, care, prin traditie, s-a preocupat de cercetarea limbii, culturii si istoriei poporului nostru, a consacrat numeroase manifestari unitatii limbii romane, temei al unitatii noastre nationale.
In cele ce urmeaza vom cita din mai multe comunicari prezentate in ultimul timp in cadrul recentei sesiuni despre unitatea limbii romane, cu privire speciala la Basarabia si Bucovina. Dar, mai intai, vom reda cuvintele marelui savant Eugenio Coseriu, membru de onoare al Academiei Romane, care intr-un interviu dat doar cu putin inainte de trecerea la cele vesnice, marturisea: noi proveneam dintr-o familie care tinuse limba romana la icoana. Cel care este considerat ca fiind cel mai mare lingvist al secolului XX afirma ca M-a socat aceasta idee cu privire la moldovenismul de astazi din Basarabia. Si eu sunt moldovenist, insa moldovenist nu impotriva romanismului, ci in cadrul romanismului, intelegand sa pun in valoare tocmai contributia Moldovei, a oamenilor de cultura, a scriitorilor, a poetilor, a oamenilor de stiinta din Moldova. Nu e vorba de o cultura moldoveneasca sau de o cultura basarabeana opusa culturii romane… Problema este mai curand aceea de a stabili care este contributia specifica a Basarabiei sau a intregii Moldove la cultura romaneasca, ca la o singura cultura; fara indoiala, in acelasi timp unitara si diferentiata. In acest spirit a fost educat si de aceea, depanandu-si amintirile, Eugenio Coseriu spunea ca aceasta cultivare a limbii romane ne era cu totul naturala si ne simteam toti din aceasta generatie ca fiind pur si simplu romani. Ne parea pur si simplu absurd ca ne-am putea desparti vreodata de Romania si limba romana. Ce a urmat stim si astazi vedem cum iar se vorbeste de o limba moldoveneasca, o alta limba decat aceea romana… una printre altele vorbite in Republica Moldova.
Prof. univ. Gheorghe Chivu, dupa ce constata ca Prutul nu a constituit nicicand o granita lingvistica, scrie despre renasterea constiintei nationale a romanilor basarabeni din anii *80 ai secolului trecut, -cu revendicari privitoare la forma si statutul limbii materne. Exact ca in miscarea ce a initiat cultura romaneasca moderna, alfabetul latin a fost primul revendicat. El dovedea acum nu latinitatea limbii, ci romanitatea ei. La fel cum dovedeau, in ciuda unei indelungate izolari, structura morfologica si fondul principal lexical al asa-zisei limbi moldovenesti-. Lucrari de specialitate ale unor reputati lingvisti din Chisinau consfintesc acest adevar, de-ar fi sa amintim doar -Dictionarul explicativ uzual- si -Dictionarul ortografic-. In ultimii ani multi intelectuali din Basarabia au fost integrati in spatiul cultural romanesc, chiar daca nu inca pe masura dorintelor impartasite de unii dintre ei. Bazat pe o temeinica documentare, prof. univ. Gheorghe Chivu demonstreaza ca oficializarea -limbii moldovenesti- are -menirea de a asigura influenta institutionalizata a limbii ruse si apoi generalizarea acesteia ca unic instrument de promovare a culturii. O arata istoria, cata vreme romanii -moldoveni-, fortati, printr-o imensa propaganda, sa constate caracterul -taranesc-, -necivilizat al limbii lor materne, au fost constransi sa accepte chiar pentru conversatia zilnica, daca nu integral limba rusa, cel putin influente semnificative ale acesteia. Deznationalizarea a devenit astfel din politica de stat optiune culturala individuala. Iar accentuarea diferentelor din uzul lingvistic basarabean si limba romana a dus la erodarea sentimentului national si diminuarea constiintei apartenentei la romanitate. Celor care mai vor intoarcerea istoriei e bine sa le reamintim ca -unitatea unei culturi este data, in mod esential, de unitatea formei de expresie a acesteia-.
Considerand problematica unitatii limbii romane din perspectiva integrarii europene, Maria Batca afirma: -cultura populara traditionala din dreapta si din stanga Prutului, parte integranta a spiritualitatii romanesti, demonstreaza unitatea si diversitatea unei civilizatii cu aceeasi temelie etnica-. Afirmatia este ilustrata cu unitatea terminologica a costumelor populare din spatiul etnic romanesc, -care releva existenta unor modele originare, arhetipale, perpetuate pana in zilele noastre-. Despre aceeasi unitate in diversitate, insa in domeniul creatiei literare, scrie si Pavel Balmus, care ia in consideratie unele creatii literare de la sfarsitul secolului XIX, reeditate in anii 1996-2001 – un -roman anonim-, supranumit -Aglaia- si -Scrisori din Basarabia-, apartinand lui -Basarab-.
De fapt, cum scrie Ioana Vintila-Radulescu, -termenul si conceptul de limba moldoveneasca, oficiale in Republica Moldova, nu sunt o inventie recenta, ci au radacini mai vechi-. Istoria acestei limbi -moldovenesti- incepe cu -Republica numita Moldoveneasca si zisa autonoma, care a fost creata in cadrul RSS Ucrainene – componenta a URSS – in 1924. De o limba moldoveneasca, deosebita de limba romana, se vorbeste din perioada interbelica, cand i se spunea doar dialect. -Prima tentativa de rupere a <limbii> moldovenesti de traditia romaneasca s-a inregistrat in perioada cincinalului 1928-1932, cand, in plan practic, in R.A. Moldoveneasca a fost impus alfabetul rusesc, iar L.A. Madan a preconizat schimbarea bazei dialectale a limbii literare din aceasta republica prin dialectizarea ei sub aspect fonetic, luand ca model graiul din tinutul Odorhei. S-a incercat, de asemenea, sub aspect lexical, crearea artificiala a unor compuse din elemente neaose, care sa inlocuiasca neologismele, mergandu-se pana la situatia paradoxala ca se preconiza inclusiv eliminarea imprumuturilor romanesti din limba rusa!- Nu a fost vorba, nici pe departe, de o demonstratie stiintifica, argumentatia fiind de natura extrastiintifica -evolutia in conditii specifice, de izolare fata de restul comunitatii romanesti-. Lingvistii occidentali nu accepta existenta unei limbi moldovenesti distincte de limba romana, citandu-se, in afara de Eugen Coseriu, babsarabean de origine, nume de rezonanta cum sunt: Carlo Tagliavini, B.E. Vidos, Pierre Bec s.a. -Lingvistii romani si straini au luat pozitie prompt si au hotarat in aceasta problema, inca din anul 1955, la un congres international. Acesta reprezinta cel mai important moment din istoria receptarii internationale a problemei -limbii- moldovenesti, prin care comunitatea stiintifica internationala a luat cunostinta de actul pur politic, nejustificat stiintific, al lansarii artificiale a unei limbi care nu exista-. E adevarat ca in acei ani la noi in tara nu se putea discuta o asemenea problema. Totusi specialistii nostri au scris despre identitatea -limbii- moldovenesti cu romana, de-ar fi sa amintim doar pe acad. Marius Sala, G. Ivanescu sau Paul Lazarescu. Mai consemnam si pozitia exprimata de lingvistii romani si straini la Colocviul de romanistica de la Tutzing si la Congresul Filologilor romani de la Timisoara, din pacate fara audienta cuvenita. Dar, apreciaza Ioana Vintila-Radulescu, -aceasta chestiune aparent formala a denumirii limbii oficiale a fost, din pacate, numai preludiul reintroducerii limbii ruse in vechile ei drepturi si al masurilor luate in domeniul invatamantului privind ingradirea predarii limbii romane, a istoriei si a literaturii romane – masura careia populatia constienta de riscurile acestor decizii i s-a opus cu acelasi curaj bine cunoscut pentru care merita toata admiratia noastra-. Cert, din punct de vedere stiintific, problema asa-zisei limbi moldovenesti este o falsa problema, diferentele existente fiind cu totul nesemnificative.
Cert, nu este o problema stiintifica, ci una artificial creata din ratiuni politice. Aceleasi care au facut posibila si o alta aberatie: aparitia recenta, la o editura din Chisinau, a unui Dictionar etimologic moldovenesc-romanesc, cuprinzand 19.000 de cuvinte si intr-un tiraj de 5.000 de exemplare… un dictionar care ar trebui citit pentru a vedea cat de mari sunt ravagiile ingerintelor politicului in stiinta. In numele cui?!
Dar, sa speram ca istoria va face dreptate.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
