Simina Croitoru – o domnisoara frumoasa si aplaudata

Desi abia a implinit 13 ani, Simina Croitoru a devenit, de cativa ani, o prezenta constanta si mult apreciata pe scenele noastre de concert, afirmandu-se cu stralucire inca de la varsta de sapte ani, cand a castigat Premiul I la competitia desfasurata sub semnul lui George Georgescu, dar si la Concursul -Remember Enescu-, obtinand totodata si Marele premiu la Concursul -Paul Constantinescu-. Un an mai tarziu, a obtinut, cu maximum de punctaj, Premiul I absolut la Cita di Stresa – Italia, adaugand apoi, an de an, laurii unor concursuri de prestigiu, cucerind juriul si publicul prin siguranta tehnica, prin calitatea sunetului deja format, prin expresivitatea surprinzatoare pentru un copil care reusea, cantand pe o vioara -jumatate- sau -trei sferturi-, sa realizeze performante greu de atins si la varsta maturitatii, abrodand un repertoriu extrem de bogat si divers.

Indrumata de mama sa, excelenta profesoara Ioana Croitoru, beneficiind si de exemplul si sfaturile tatalui sau, binecunoscutul Gabriel Croitoru, cu siguranta cel mai reprezentativ violonist roman din generatia sa (afirmat, la randul sau, in primii ani ai carierei, in competitii internationale de anvergura, aplaudat apoi in concertele sustinute in Spania, Franta sau Germania, invitat sa inregistreze CD-uri de real interes printre care, spre exemplu, integrala lucrarilor de Sarasate – fiind primul castigator al concursului ce poarta numele vestitului compozitor si violonist spaniol -, deopotriva profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti), Simina a aparut deja in concerte simfonice in compania filarmonicilor din tara, dar si in stagiunea Orchestrei de Camera Radio sau a Filarmonicii bucurestene, fiind aplaudata in aceasta vara in Concertul de Bruch, dupa ce anterior a interpretat, alaturi de tatal sau, dificilul Concert pentru doua viori si orchestra de Bach, prezentat atat in tara, cat si in Germania cu un deosebit succes.

Frumoasa, zambitoare, tenace si dezinvolta, cu un calm datorat si sigurantei interpretative, dar si faptului ca a crescut inconjurata de muzica si de… violonisti (sa nu uitam ca si unchiul sau, Florin Croitoru, este un foarte apreciat slujitor al acestui instrument), Simina a continuat si in aceasta vara sa-si imbogateasca palmaresul, devenind castigatoarea mult ravnitei -Lire de aur- care, dupa cativa ani de intrare -in umbra-, a fost din nou oferita la Concursul -Ciprian Porumbescu- de la Suceava, candva o adevarata piatra de incercare pentru orice tanar solist roman. Apoi, in luna iulie, a marcat o noua victorie – Premiul -Rovere d*Oro- conferit la San Bartolomeo – Italia, obtinut la categoria sa de varsta, dupa ce a prezentat, in fata unui juriu exigent, prima parte din Concertul de Bruch si Capriciul vienez de Kreisler, concurand cu tineri din Austria, Germania, Kazahstan si, bineinteles, Italia.

Cu siguranta, Simina era cunoscuta in Peninsula inca din 1998, cand fusese invitata la emisiunea -Bravo-bravissimo-, transmisa la televiziunea italiana pe Canal 5; de altfel, oricine o recunoaste si in tara, in urma numeroaselor aparitii pe podium, dar si a emisiunilor tv sau transmisiunii concertelor sale si a galelor laureatilor unde, evident, a fost vedeta. Si in Germania, turneul efectuat sub egida Fundatiei Brambach a insemnat nu doar succesul pe podium, ci si o mediatizare pe masura, fotografia sa aparand in numeroase publicatii importante.

Incredibil, repertoriul sau include concerte de Mozart, Bruch sau Vivaldi (Anotimpurile), concerte pentru doua viori de Haydn, Bach si, din nou, Vivaldi (interpretat in 1998 alaturi de Andrei Dinescu in compania Orchestrei -Bucuresti-, dirijata, pe scena Radio, de catre Madalin Voicu), precum si opusuri de Boccherini, Paganini, Saint-Saens, Brahms, Pergolesi, Tartini, Kreisler, Wieniawsky, Enescu – si lista ar putea continua, pentru ca acumularile sunt pe masura reusitelor sale, a caror calitate artistica a fost elogiata si apreciata, de fiecare data, la superlativ.

Din fericire, Simina Croitoru este doar un copil extrem de talentat si foarte bine indrumat, beneficiind si de o ambianta care ii faciliteaza accesul firesc la o cultura muzicala serioasa, dar nu are nimic din trasaturile unui -copil-minune- care… nu a avut niciodata copilarie – pentru ca familia sa stie sa o formeze astfel incat sa imbine studiul viorii cu joaca, preocuparile artistice cu cochetaria bine venita pentru orice domnisoara frumoasa si… aplaudata.