Slobo, la judecata de apoi

Slobodan Milosevici a fost gasit sambata dimineata fara suflare in celula lui din inchisoarea Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga, adresa lui din ultimii patru ani. Circula -zvonul- – cuvant folosit de chiar procurorul general al TPI, Carla del Ponde – ca fostul presedinte al Iugoslaviei s-ar fi sinucis. Rezultatul autopsiei, asteptat in cursul acestei dimineti, ar trebui sa faca lumina. Deocamdata, se speculeaza. Avea 64 de ani si o sanatate subreda: probleme cu inima. La sfarsitul lui februarie ceruse sa plece in Rusia, unde se afla restul familiei sale si unde dorea sa fie supus unui consult de specialitate. A fost refuzat. Acum e mort. A trecut in nefiinta in ajunul comemorarii celui care a deschis calea Serbiei spre Occident, fostul premier Zoran Djindjici, asasinat acum trei ani, omul care l-a predat pe Milosevici tribunalului de la Haga. Se afirma ca moartea lui -Slobo- poate inflama spiritul nationalist in Serbia. Multi sarbi l-au uitat totusi pe Milosevici. Un lucru e cert: a scapat de judecata pamanteasca. Pentru unii va ramane erou, pentru altii – criminal. Carla del Ponte spunea ca moartea lui Milosevici face si mai urgenta capturarea lui Karadjici si Mladici.

In 1989 a ajuns presedinte al Serbiei, in 1997, al Iugoslaviei. Comunist, devenit nationalist. In 1991, armata sarba stergea de pe fata pamantului orasul croat Vukovar. O fapta pentru care nu va plati niciodata. In 1992 apareau lagarele de concentrare pentru bosniacii musulmani, iar in 1999, trupele sarbesti -curatau- provincia Kosovo de etnicii albanezi – au fost izgoniti 740.000 de oameni. Sunt doar cateva clipe din viata de sef de stat a lui Slobodan Milosevici. Dar lista e lunga. Trista si cumplit de dramatica.

Scrisoare catre Lavrov

Cu o zi inainte de a disparea dintre cei vii, Milosevici trimisese o scrisoare in Rusia: se plangea ca i se administreaza alte medicamente si cerea ajutorul ministrului de externe, Serghei Lavrov. In orice caz, asa a declarat avocatul fostului presedinte, Zdenko Tomanovici, potrivit caruia in inchisoarea de la Haga s-a incercat otravirea clientului lui. Pe acest fundal, a cerut o expertiza medico-legala in Rusia. O ancheta detaliata a solicitat si MAE rus: pentru elucidarea circumstantelor in care a survenit decesul. Inca de sambata, autoritatile de la Paris isi exprimau convingerea ca Milosevici a murit de moarte naturala. Scrisoarea adresata lui Lavrov are totusi darul de a incurca lucrurile. Va fi folosit acest eveniment ca instrument politic? Simpatizantii fostului presedinte spun ca da. Ieri, sarbii au plans uciderea lui Djindjici, dar nu au varsat multe lacrimi pentru Milosevici. In ceea ce priveste presa, din cele cinci aparitii duminicale, numai doua au ramas fidele liniei din ajun, continuand sa acuze TPI de -asasinarea- fostului -stapan al Balcanilor-.

Un loc de veci

Dar asta nu inseamna nimic. Nu acum. Problema e unde va fi inmormantat fostul lider sarb. Rudele sunt divizate: vaduva lui Milosevici si fiul lui opteaza pentru Moscova. Fiica, pentru Muntenegru, unde se afla cavoul familial. Fratele prefera Serbia. Funeraliile in Serbia ar putea atrage numerosi partizani ai fostului presedinte, judecat pentru genocid, crime impotriva umanitatii si crime de razboi in timpul sangeroasele conflicte din anii *90. Partidul socialist, formatiunea lui politica, cere sa fie inhumat pe -Aleea Eroilor- din cimitirul belgradean, unde sunt inmormantate marile personalitati ale Serbiei. Hotararea va fi, proabil, luata de oficialii de la Belgrad. Si cu siguranta va tine cont de eventualul impact asupra situatiei din tara. Nimeni nu doreste o destabilizare. Nu acum, cand sunt in plin negocieri internationale legate de viitorul statut al Kosovo si cand Muntenegru sa pregateste sa-si decida, prin referendum, desprinderea sau nu de Serbia.

Lovitura grea, dar nu fatala

Lucrurile sunt delicate si pentru TPI. Moartea in detentie a lui Milosevici, inainte de verdict, a dat o lovitura severa, dar nu fatala acestei instante. Expertii sunt de parere ca principala lectie care se desprinde din cel mai important proces pentru crime de razboi dupa cel de la Nurenberg este ca judecatorii trebuie sa fie mai stricti, iar – acuzarea mai determinanta. Procesul intentat fostului presedinte intrase deja in al cincilea an, desi ar fi trebuit sa se termine demult. Nici nu este, prin urmare, de mirare, ca, in interventia ei de ieri, Carla del Ponte vorbea de necesitatea urgentarii capturarii lui Radovan Karadjici – fostul lider al sarbilor bosniaci, si Radko Mladici – fostul sef militar al sarbilor din Bosnia. Ca si Milosevici, ei sunt inculpati de genocid: e vorba de masacrul musulmanilor din enclava Srebrenita, in 1995. -Este foarte rau pentru justitie ca procesul nu va putea fi dus la bun sfarsit si ca nu va existenta o sentinta-, declara Carla del Ponte. Disparitia lui, adauga procurorul sef, -priveaza victimele de acea dreptate de care aveau atata nevoie si pe care o meritau-. Aseara s-a aflat ca, dupa expertiza medico-legala, corpul neinsufletit al fostului lider sarb va fi predat familiei. Nu se preciza insa cui anume.