Cade iar cortina de fier?

Cu putin noroc, comunitatea internationala va afla care sunt noile relatii dintre Statele Unite si Rusia, daca semnele noului razboi rece s-au stins sau, dimpotriva, si-au intarit conturul, devenind din simple speculatii rautacioase o amenintare reala. De ieri, Vladimir Putin se afla pentru trei zile la resedintia oficiala a presedintilor americani, Camp David, pentru o noua runda de convorbiri cu George W. Bush. De data aceasta insa, nimeni nu asteapta -senzatii-.

De fapt, actualul dialog americano-rus a inceput -la distanta-, o data cu discursurile rostite de cei doi demnitari de la tribuna celei de-a 58-a sesiuni a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. Bush primul, Putin, printre ultimii. Conteaza? Este un amanunt mult prea minor fata de miza jocului pentru a fi luat in considerare, au strigat analistii de pe cele doua maluri ale Oceanului. Asa o fi. Dar grija lui Bush de a reveni asupra problemei iraniene, una dintre temele discutiilor de la Camp David, aratand amenintator cu degetul in directia Teheranului, suspectat de ambitii nucleare, a venit ca un avertisment la adresa lui Putin. Printre nemultumirile Washingtonului figureaza colaborarea nucleara ruso-iraniana, alaturi, fireste, de pozitia adoptata de Moscova in dosarul iranian, alt subiect fierbinte.

Vor reusi sa se inteleaga Bush si Putin? Mai degraba sceptici, analistii au evitat verdicte anticipative. Recent, presa de la Washington il sfatuia pe Bush sa-l puna la punct pe Putin, cerandu-i, in termeni categorici, sa puna capat politicii lui imperialiste, sa renunte la tentativa de a repune sub papucul Moscovei Ucraina sau Republica Moldova. Va urma Bush acest indemn? Cand Bush-talal s-a aflat, recent, in Rusia, unii au spus ca fostul presedinte american a venit pentru a aranja intalnirea de la Camp David si pentru a-l convinge pe Putin sa-l ajute pe Bush-fiul in eforturile acestuia de normalizare a situatiei din Irak. Va accepta Putin? Daca da, nu pe degeaba. Este de la sine inteles. Care va fi insa pretul cerut pentru serviciu, iata una dintre necunoscutele acestor convorbiri.

Cotidianul -Vremia novostei- remarca, ieri, ca -relatiile personale dintre Putin si Bush constituie poate elementul de baza al raporturilor ruso-americane. In toate celelalte domenii, problemele nu dispar, motiv pentru care simpla prietenie a celor doi devine insuficienta- pentru rezolvarea tuturor divergentelor. De ce este nevoie? De compromis – replica publicatia -Gazeta-. Iar interventia lui Putin de la ONU, estimau analistii de la Moscova, a fost croita pe ideea compromisurilor in majoritatea dosarelor. In general, discursul lui Putin a fost astfel construit incat a atins intreg spectrul problematic aflat in prezent in atentia comunitatii internationale, dar fara a critica pe nimeni.

Maine, multe se vor clarifica. Astfel, cei curiosi vor sti daca Bush a pus o vorba buna pentru Mihail Hodorkovski, patronul companiei petroliere IukosSibneft, intrata in colimatorul justitiei ruse. S-a vorbit mult la Moscova pe aceasta tema, unii afirmand ca singura sansa a oligarhiei ruse de a fi lasata sa-si vada de treburi este un avertisment venit de la Casa Alba. Da, numai ca la Washington se vorbeste la fel de mult despre batalia care se da la Kremlin intre diferitele grupuri de influenta si despre pozitia lui Putin pe fondul acestei lupte pentru putere. Iar imaginea sefului statului rus nu este deloc de invidiat, Putin aparand ca un fel de prizonier al fostilor sai colaboratori din FSB. Iata de ce, multe ziare s-au intrebat daca, in aceste conditii, liderul de la Kremlin mai poate fi calificat un partener de dialog stapan pe sine. Inainte de a pleca spre Camp David, Putin a poposit la Bursa din New York. Acolo, el a promis ca, peste cinci-sapte ani, peste 10% din importul de petrol al Statelor Unite va proveni din Rusia.