Pușca

„Pușca și cureaua lată, ce buget aveam odată“ sau „ce partid eram odată“ – au declamat parlamentarii pe diferite voci după ce au transformat și bugetul într-o marfă îndelung negociată. Ca să-și voteze propriul buget, aleșii din Coaliție au primit câte 70.000 de euro pentru zonele care i-au votat în timp ce liberalii bătuseră palma pentru 50.000 ca să renunțe la miile lor de amendamente – dar înțelegerea a căzut fiindcă dl Tăriceanu a considerat prețul prea mic.
Ce bătaie de joc! Nici Bugetul nu se mai votează gratis? De fapt, nu gratis – ci pe o leafă bună de parlamentar? În ritmul acesta, s-ar putea ca următorul Buget să nu se mai voteze pașnic, pe bani – ci chiar cu pușca și cureaua lată peste bot, ca la orice interlop. Și poate că și voturile alegătorilor la parlamentare vor fi smulse sub amenințarea puștii și nu cu zahăr și gogoși – iar cine refuză riscă să fie sechestrat, bătut și pozat purtând pancarte cu inscripția „sunt o zdreanță, nu faceți ca mine, am făcut o greșeală cu dom’ Costel“. Dom’ Costel chiar ajunsese zilele trecute director în Min. Agriculturii sub numele Costel Iancu dar a demisionat după ce în presă a apărut comunicatul DIICOT despre inculparea sa pentru „constituire de grup infracțional organizat, lipsire de libertate, amenințare și acte de violență“ comise în 2006 când Iancu Zapciul era în PNL și se pregătea pentru PD-L. Dacă Iancu acționa în Italia, era condamnat. În România piața Iancului a ajuns în piața Victoriei. Diferența de tratament juridic dintre Roma și București a inflamat serios spiritele în aceste zile – deși, sincer vorbind, un decret-lege sever precum cel adoptat de guvernul italian împotriva violatorilor ne-ar trebui și nouă. Și nu numai pentru violatori ci și pentru criminali și tâlhari. Culmea e că deși deplâng zilnic creșterea criminalității televiziunile noastre au început să plângă de mila infractorilor din Italia exagerând și transformând un miting extremist de o sută de persoane într-o probă de „fascism“ și diminuând crima comisă de doi români în aceeași zi la Roma până la dimensiunea unui „incident“. Nu ajungem nicăieri (nici noi, nici italienii) dacă diferențiem criminalii după etnie și ne răzbunăm pe nevinovați fiindcă nu ajungem la infractori. Adică exact ce facem și în țară unde interlopii au ajuns prea sus pentru ca justiția să le mai ajungă la nas. Ce țară și ce continent eram odată! Acum am făcut-o lată – și chiar dacă din patru în patru ani alegem altă pușcă, strângem aceeași curea.