Puck decupeaza o luna din hartie si Visul unei nopti de vara poate incepe. Spectatorii Teatrului National intra in universul greu de recunoscut al lui Shakespeare condusi de regizorul Felix Alexa. Personajele acestui -vis- poarta costume moderne si ratacesc printr-o -padure- ce aduce a sala de sport, iar intensitatea sentimentelor ce-i calauzesc se manifesta in pasi de tangou. Danseaza cei care se iubesc patimas, cei care-si cuceresc dragostea cu forta, cei care se bat pentru mana adoratei. Tandrete si furie, intelegere si nebunie a simturilor, fragilitate si dezlantuire de forte.
Suveranii, pamanteni si zei, sunt interpretati de aceiasi actori: Marius Bodochi – autoritar si ironic cu masura si Irina Movila – prea violenta in exprimarea furiei. Propunerea functioneaza: Tezeu se impune Hippolytei ca sot prin forta, iar Oberon o stapaneste pe Titania prin inselaciune. El este stapanul pus pe sotii, ea, constransa sa dea ascultare de o rochie de mireasa – camasa de forta ori de vraja unei licori. Cuplul nemuritorilor poate fi proiectia in vis a celorlalti. Pentru ca Puck ii este discipol lui Oberon si ii seamana la port, se prefigureaza un al treilea cuplu cuprins de pasiune: Puck – Zana.
Invaluit intr-o muzica serafica, spiridusul dirijeaza o goana nebuna: perechile de indragostiti se cauta, se schimba partenerii, sentimente ce par trainice sunt inlocuite de altele, contradictorii, ce se arata si ele a fi de neclintit. Si cu totii sunt sinceri si frumosi, reali dincolo de aceasta instabilitate, sau tocmai datorita ei. Cu totii dorm in pace intr-o padure plina de primejdii. Induiosatoare si decisa, Hermia (Ileana Olteanu) isi cauta iubitul disparut, pe Lysander (Razvan Oprea), indragostit, din greseala lui Puck, de Helena (Monica Davidescu), care-l iubeste pe Demetrius (Liviu Lucaci), prins in mrejele Hermiei. Aceasta avalansa de sentimente care creeaza tot felul de incurcaturi si ritmul in care se succed ele dau dinamism spectacolului.
Trupa de mestesugari actori aduce buna dispozitie. Costumati sport, ei par o echipa dintr-un teatru de azi. Dar comparatia sfarseste la acest nivel, caci textul o dezminte. Fiecare dintre actori face o expunere a poreclei sale de-a lungul partiturii: Dan Tudor, in Chitra, este regizorul cuprins de admiratie pentru felul in care isi indeplineste rolul, Marius Rizea creeaza un Fundulea grandoman si cabotin, Silviu Biris, un Suflete de o sensibilitate copilareasca, Odorel Olaru, un Flamanzila intepenit la minte si la trup, Ovidiu Cuncea, un Bot Gros greoi si surd, iar Rodica Ionescu, un foarte timorat Cuibarica. Spectacolul lor, departe de a-si impresiona publicul din conventie, prinde in joc sala, careia ii serveste poezie si umor in doze bine cantarite. Marius Manole, inca student al UNATC, sectia coregrafie, da dovada unei expresivitati corporale impresionante. Puck este, in interpretarea lui, un adevarat maestru al pasilor de dans pe o muchie de cutit sau… printre spaliere, in cazul decorului Dianei Ruxandra Ion.
Luna este aruncata publicului, ca o manusa. Visul a luat sfarsit. Acceptati -duelul-? Atunci, aplaudati!
Mirela Nastasache
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
