Efectul Turianu

Cei care au creat criza din CNSAS scotandu-l pe dl Ticu Dumitrescu de la presedintia care i se cuvenea au subevaluat efectul – mai exact defectul – Turianu. Probabil ca si dl Basescu, aflat -departe si ca distanta si ca interes- de condamnarea comunismului si -tipetele- privind deconspirarea securitatii si dl Boc care i-a impartasit si aplicat dezinteresul pentru dl Ticu Dumitrescu, au considerat ca temele respective nu sunt -pe agenda populatiei- (cum se spune) si ca-si pot permite orice lovituri fiindca nu va tresari nimeni, populatia fiind prea saraca si prea bolnava pentru asemenea necazuri de lux. Ei, bine, n-au nimerit-o. Efectul Turianu a fost devastator din punct de vedere mediatic. Oricat de sarac ar fi un roman tot observa, privind in jur, ca aceia care comandau la partid si turnau la Securitate, isi toarna acum vile cu duiumul in timp ce el n-are cu ce sa-si tina zilele. Poate ca deconspirarea n-o fi chiar tema zilelor lui dar nici nu e atat -de departe- de ea cum e dl Basescu. In plus, si dl Basescu si Alianta au castigat alegerile prin preluarea acestui mesaj de la electoratul antifesenist si prooccidental nascut in *90. Daca si l-au insusit doar de nevoia alegerilor si isi permit acum sa-l neglijeze s-ar putea ca pierderile sa-i coste mai mult decat sunt in stare sa masoare. Ce sa fi stat la baza acestei erori – orori – uriase? Cinismul sau prostia? Dar cum dl Turianu nu era atat de important incat PD sa sacrifice de dragul lui pe Mircea Dinescu, pe Ticu Dumitrescu, pe Dan Lazea (care dezgustat de presiunile suportate a demisionat din CNSAS si a fugit in lume), prestigiul partidului, soarta Aliantei, functionarea CNSAS si speranta reformei morale – rezulta ca singurul care-i putea impinge in aceasta fundatura este presedintele Basescu, al carui razboi personal cu premierul Tariceanu face ravagii si in aceasta zona. Numai asa se explica de ce nici dl Turianu nu indraznea sa demisioneze fara telefon de la dnii Boc sau Basescu si nici dnii Boc si Videanu nu cutezau sa-i ceara demisia si se balbaiau in declaratii. Era limpede ca trageau de timp pana venea din China comandantul suprem cu decizia. In pauza dintre reprize, adversarii Cotrocenilor au introdus repede in legea lustratiei (aflata la Senat) doua amendamente cu dedicatie speciala: unul se refera la comandantii de nava (adica la dl Basescu), altul la finantistii de la operatiuni valutare (adica la dl Stolojan). Se-ncing galeriile, nu gluma! Cel mai incantat era Gigi Becali: -acuma, cu lustratia asta, n-o sa mai ramana nici unul in politica si o sa candidez io care voi fi sfantul Petru si o sa castig alegerile fiindca PSD e facut praf-. Si daca iarasi se alege praful?