O Romanie prospera intr-o Europa unita

Consiliul National al Partidului Romania Mare

Sambata, 29 noiembrie a.c., s-a desfasurat la Palatul Parlamentului plenara Consiliului National al Partidului Romania Mare. Lucrarile plenarei au pornit de la prezentarea unei schite a programului PRM de guvernare (sen. Carol Dina, presedintele Comisiei de privatizare a Senatului), alte puncte din ordinea de zi privind problematica alegerilor din 2004 si cateva modificari ale Statutului PRM, in vederea acelorasi alegeri.

Presedintele Partidului Romania Mare, Corneliu Vadim Tudor, a infatisat delegatilor la intalnirea Consiliului National continutul discutiilor pe care delegatia PRM (Corneliu Vadim Tudor – presedintele partidului, Corneliu Ciontu, Mihai Ungheanu, Lucian Bolcas, Gh. Buzatu, Anghel Stanciu – vicepresedinti, si Gh. Funar – secretar executiv) le-a avut la Cotroceni cu presedintele Romaniei, Ion Iliescu. Delegatia PRM a afirmat necesitatea unui climat de stabilitate si corectitudine in alegeri, fara initiative si noutati, care pot deteriora climatul campaniei electorale. O tema speciala a fost aceea a restructurarii clasei politice, a reprezentantilor din Parlamentul Romaniei, pe care presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a abordat-o atat la Cotroceni, in fata presedintelui Romaniei, si in conferinta de presa care i-a urmat, cat si in cadrul sedintei Consiliului National al PRM, ca si in conferinta de presa care a avut loc cu acest prilej. Corneliu Vadim Tudor a declarat deschisa -ofensiva pasnica a PRM pentru cucerirea puterii-, alte luari de cuvant subliniind importanta prezentarii schitei de program de guvernare pentru campania electorala. Au luat cuvantul sen. Carol Dina, dep. Anghel Stanciu, dep. Lucian Bolcas, sen. Mihai Ungheanu, Gh. Funar, sen. Corneliu Bichinet, sen. Gh. Buzatu, dep. Lia Olguta Vasilescu, sen. Dorel Onaca, sen. George Pruteanu, dep. Corneliu Ciontu, dep. Vasile Mois, sen. Gheorghe Acatrinei, Alexandru Ciocalteu, Mariana Luca, sen. Constantin Gaucan.

Forumul Economic al Partidului Romania Mare

A treia cale

I. Scena politica din Romania este una care distorsioneaza ideologiile in beneficiul castigurilor electorale. Partidele care acced la putere par sa cunoasca, indiferent de vocatia lor doctrinara, o deplasare -naturala- spre o stanga premoderna. Atat Conventia Democratica din Romania, teoretic o formatiune de centru-dreapta, cat si Partidul Social Democrat, pozitionat doctrinar in centrul-stanga esichierului politic, au folosit mecanismele legislative si administrative pentru a pune in practica o politica stangista aflata in vadita intarziere in raport cu evolutia stangii europene moderne. Avand in vedere aceasta idee, Partidul Romania Mare constata ca, in acest moment, oferta sa economica este singura care ocupa in mod marcant centrul esichierului politic autohton. Astfel, Partidul Romania Mare este, din punctul de vedere al doctrinei economice, un partid de centru, care isi propune sinteza intre filosofia si mijloacele de actiune ale stangii si dreptei clasice.

II. Viziunea doctrinara a Partidului Romania Mare e definita de doua concepte: justitie sociala si eficienta economica. Prin justitie sociala intelegem misiunea societatii de a asigura o distributie deopotriva echitabila si caritabila a bunurilor pe care le gestioneaza si le produce. Pe de o parte, societatea are obligatia de a asigura distributia bunurilor economice in raport cu munca depusa, cu inventivitatea, talentul, capacitatea de asumare a riscurilor s.a.m.d. Astfel, fiecare membru al societatii beneficiaza de roadele muncii sale, si aceste roade cresc in raport cu eficienta economica. Oamenii nu sunt egali din punctul de vedere al capacitatilor de productie, al creativitatii sau andurantei, iar aceasta inegalitate trebuie sa se rasfranga in veniturile individuale. Pe de alta parte insa societatea are o misiune caritabila si reparatorie. Dupa ce a asigurat o distribuire a bunurilor in functie de merite (de eficienta economica), ea trebuie sa asigure, acolo unde este necesar, o redistribuire a acestora in vederea asigurarii unui nivel de trai just. Simpla ineficienta economica a unora dintre membrii societatii nu justifica excluderea lor sociala. Astfel, de pilda, cetatenii bolnavi sau cei exclusi temporar de pe piata muncii de fluxurile economice se cer asistati social in numele principiului dreptatii si solidaritatii. Orice societate este o comunitate solidara. Pentru a explicita necesitatea acestui principiu, John Rawls, cel mai marcant filosof politic al modernitatii, propune un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca normele constitutive ale dreptatii ar putea fi stabilite intr-un moment originar, in care nici unul dintre membrii societatii nu isi cunoaste capacitatile personale, eficacitatea, talentele. Fiecare dintre acesti membri s-ar putea dovedi deopotriva eficienti sau ineficienti, productivi sau neproductivi. Este evident, in aceste conditii, faptul ca fiecare cetatean ar alege principiul solidaritatii. Pe de alta parte, Partidul Romania Mare este un adept si un promotor al eficientei economice. Istoria recenta a demonstrat fara putinta de tagada faptul ca proprietatea privata si dinamica economiei de piata asigura o productivitate economica superioara posibilitatilor economiei centralizate. Nici un sistem politic alternativ nu poate concura inventivitatea, tenacitatea si vointa de performanta a agentului economic privat. Cu cat dreptul de proprietate este mai abstract si mai difuz, cu cat o economie este mai centralizata, cu atat coruptia si lipsa de responsabilitate economica sunt mai extinse. O dezvoltare economica semnificativa si persistenta nu poate fi obtinuta decat gratie agentilor economici privati care, in interiorul unei piete libere, cu reguli egale si predefinite, incearca sa-si maximizeze castigurile economice. Aceste castiguri particulare se vor oglindi in cresterea produsului final social, iar acest produs social va putea fi redistribuit ulterior in functie de principiul justitiei si solidaritatii. Statul are, din acest punct de vedere, doua obligatii fundamentale: sa asigure agentilor economici privati o economie de piata corecta, sanitara, reglata de reguli care se aplica nepreferential si care nu pot fi schimbate hazardat in interesul unora dintre agentii economici; in al doilea rand, statul are obligatia de a pastra in proprietatea publica – eventual prin intermediul unor parteneriate public-private – acele elemente care constituie bogatii nationale inalienabile sau utilitati de interes general, asigurand o gestionare corecta a acestora.

III. O alta idee care contureaza noua viziune economica a Partidului Romania Mare este promovarea unei a treia cai. Realitatile economice contemporane probeaza faptul ca atat politicile economice exclusiv stangiste, cat si cele riguros de dreapta sufera de efectele unilateralitatii. Orice strategie economica justa si eficienta trebuie sa se impartaseasca deopotriva de la ideile si mijloacele specifice de actiune ale stangii si dreptei. Vocile specifice ale celor doua -topografii- politice nu trebuie gandite in raport de contrarietate, ci asumate intr-o prolifica sinteza. Filosofia politica a stangii se construieste in jurul conceptului de -justitie sociala-; gandirea dreptei pune in prim-plan -eficienta-. Ei bine, este evident faptul ca ambele concepte trebuie sa guverneze o societate dreapta si bogata. In aceeasi masura, mijloacele de actiune ale stangii si dreptei (redistribuire masiva, respectiv redistribuire minora in vederea incurajarii initiativei private) se cer implementate in alternanta, in functie de starea de fapt a economiei si de ordinea prioritatilor. Atata timp cat exista un produs social semnificativ care poate fi redistribuit, el se cere gestionat cu politici de stanga; cand insa acest produs social nu exista, el trebuie creat prin politici economice de dreapta. Un domeniu in care poate fi ilustrat sugestiv specificul celei de-a treia cai este problematica somajului. Experienta occidentala in acest domeniu a demonstrat faptul ca somajul se cere tratat deopotriva static si dinamic, atat prin politici de stanga, cat si prin mijloace proactive de dreapta. Astfel, banii destinati somajului trebuie sa se regaseasca atat in ajutorul propriu-zis de somaj, cat si in programe care sa faciliteze angajarea (prin motivarea angajatorilor, asigurarea consultantei pentru someri etc).

IV. Singura solutie onesta si viabila pentru Romania anului 2003 este una de centru, o a treia cale adaptata specificului est-european. Nici liberalismul, nici socialismul nu pot acoperi integral necesitatile complexe ale poporului roman. O solutie de tip liberal ar presupune ignorarea volumului si profunzimii saraciei din Romania. O solutie socialista, pe de alta parte, ar impiedica cresterea economica si ar pune in pericol negocierile pentru integrarea in Uniunea Europeana. Raportul de tara dat publicitatii recent de Comisia Europeana pune accent atat pe masurile de tip liberal cerute implicit de economia romaneasca, cat si pe necesitatea unui sistem functional de protectie sociala. Raportul de tara semnaleaza cresterea ratei somajului, lipsa de disciplina financiara, lipsa de transparenta a procesului legislativ, instabilitatea legislativa, forta insuficienta a reglementarilor de piata, administratia publica ineficienta.

V. In perspectiva actului de guvernare, Partidul Romania Mare considera o prioritate contracararea conceptiei autohtone a -statului paternal-. Atat guvernantii, cat si cetatenii trebuie sa accepte faptul ca statul este un agent de reglementare si interventie in conditiile unor reguli ferme si transparente. Statul nu este un agent electoral. Statul nu poate acorda facilitati economice iresponsabile in perioade preelectorale. Statul nu consfinteste niste lideri politici, ci gestioneaza interesele nationale pe termen lung. Cetatenii romani nu sunt si nu trebuie sa fie, in majoritate, niste asistati social. Ei nu trebuie sa se bucure de drepturile care le revin legitim sub forma unor bilete de favoare oferite de un stat -generos-. Incercarea de a acredita o astfel de idee va tine Romania departe de economiile functionale de piata o perioada indelungata.

Corneliu Ciontu

(Deputat PRM de Bucuresti, vicepresedinte al Camerei Deputatilor)

Realismul integrarii

De la crearea Partidului Romania Mare, membrii acestei formatiuni politice au militat neabatut pentru asigurarea unui ritm de dezvoltare economica, care sa ne apropie de tarile dezvoltate din Europa. Din pacate, dupa 1989 am cunoscut mai multe perioade de involutie, cauzate de prabusirea economiei noastre nationale, motivata prost de aventurieri pripasiti la guvernare ca perioade de vesnica tranzitie si ajungerea in situatia de astazi, Romania – piata de desfacere pentru tarile dezvoltate si, cu adevarat, o colonie tehnologica.

Produsul intern brut, indice ce sintetizeaza cel mai bine rezultatul activitatii economice a unei tari, a cunoscut la noi, dupa 1990, doua perioade de scadere drastica – 1991-1992 si 1997-2000; daca la primul interval exista scuza amatorismului, la a doua perioada a existat chiar teoria dezvoltarii negative pentru acumularea de resurse si relansare ulterioara. Partidul Romania Mare a respins orice fel de teorii de acest fel si a cerut ca printr-o strategie economica inteligenta sa se asigure o crestere anuala a PIB, in asa fel ca decalajul existent fata de tarile dezvoltate sa se diminueze si nu sa creasca, ca in prezent.

Un calcul elementar facut la nivelul actual ne duce la concluzia ca pentru Romania vor fi necesari 70-80 de ani pentru a ajunge la nivelul tarilor dezvoltate din UE. Mai mult, in cati ani vom ajunge cu PIB-ul pe cap de locuitor, actual in jur de 1700 de dolari, la nivel de 18.000 de dolari, cat se inregistreaza in medie la nivel UE?

Dar pe ce cale trebuie sa mearga Romania? Tari mici ca Finlanda, Austria, Danemarca, Olanda s-au orientat pe mai putine directii strategice in sectoarele producatoare, dar si-au concentrat eforturile si sunt in top, in acele domenii. Elvetia, desi are un intreg eventai de ramuri in care este angajata, totusi se limiteaza numai la produse sau parti de produse cu valoare cat mai ridicata a manoperei calificate inmagazinate. Romania, care pana in 1989 s-a mobilizat in prea multe ramuri si subramuri industriale, fata de resursele limitate pe care le are, ce cale trebuie sa urmeze?

In concluzie, ce ritm de dezvoltare trebuie sa adoptam pentru cresterea PIB, pe termen scurt si mediu, la un nivel care sa permita micsorarea decalajului si cum sa abordam directiile de dezvoltare?

Aici apare notiunea efortului propriu corelat cu posibilitatea limitata de marire a datoriei externe si a estimarilor privind investitiile straine.

Este clar ca efortul propriu trebuie sa constituie baza dezvoltarii viitoare si aici doresc sa ma apropii de un domeniu neglijat, voit sau inconstient, dupa 1989, potentialul tehnico-stiintific romanesc, folosirea acestuia pentru dezvoltarea economica in toate domeniile.

Inca din anul 1996, Uniunea Europeana recomanda tarilor care doresc sa intre in procesul de aderare sa creeze toate conditiile pentru mobilizarea eforturilor propriilor sectoare de cercetare stiintifica, deoarece dezvoltarea in vederea integrarii nu va putea fi realizata numai prin importuri de tehnologii si utilaje, ponderea principala o va pastra efortul propriu al fiecarei tari.

Ce a facut Romania pentru a-si conserva si relansa potentialul tehnico-stiintific, in corelare directa cu asa-dorita relansare economica?

Temele de integrare le-a facut unul din primele patru dosare de negociere cu UE la care s-a semnat documentul de inchidere provizorie – dosarul nr. 17 – stiinta si cercetare. La Declaratia de la Snagov din anul 2000, cercetarea stiintifica a fost recunoscuta ca factor principal de dezvoltare economica, act recunoscut de toate partidele cu reprezentare in parlament. Atunci, cum se explica faptul ca in perioada 1996-2000, de la 0,3 cercetatori la 1.000 locuitori s-a ajuns la 0,045, cand in celelalte tari candidate acest procent atinge 0,4-0,5? De ce media se varsta in acest important domeniu ajunge la noi de la 32-35 de ani in 1990, la 48 de ani in prezent? De ce finantarea publica pentru cercetarea stiintifica a scazut de la 0,55% in 1996, la 0,18% in 1988-1999 si nici in anul 2004 nu va atinge 0,25%? Cum o sa atingem in 2007 nivelul mediu din tarile UE la capitolul finantare publica pentru cercetare, cum am semnat la inchiderea provizorie a dosarului nr.17? Principalele tari candidate au deja un procent peste 0,6% si il cresc mereu, conform angajamentelor asumate. Dar desfiintarea ministerului de profil si continua reorganizare a administratiei centrale din domeniu? Este clar ca nu a venit nimeni din afara sa ne faca aceasta politica paguboasa si iresponsabila!

Intr-un sistem corupt, generalizat la toate nivelurile, este normal ca potentialul stiintific propriu sa nu prezinte interes si sa se ajunga la situatia actuala.

Doresc sa precizez ca programul PRM preconizeaza masurile necesare pentru realizarea obiectivului strategic – reabilitarea si dezvoltarea unui puternic domeniu de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, cu o dotare competitiva la nivelul UE si care sa asigure campul de activitate necesar celor mai valorosi absolventi din invatamantul superior, oprind exodul inteligentei romanesti si cresterea aportului potentialului tehnico-stiintific propriu la dezvoltarea economica a Romaniei.

O alta problema pe care doresc sa o aduc in discutia forumului nostru se refera la industrie, problema ridicata si de alti colegi.

In 1989, industria realiza peste 45% din PIB, in prezent a ajuns la 24% si ne intrebam cum va creste PIB-ul? Acest indicator se realizeaza prin contributia principala a industriei, agriculturii si silviculturii, constructii, comert s.a. Dar cum agricultura va fi limitata la sub 14% de acordul de aderare la UE, se pune intrebarea cine va detine ponderea principala, stiind ca Romania nu are materii prime pentru export? Comertul, constructiile, turismul? O simpla analiza ne duce la concluzia ca tot industria, si in special industria producatoare de bunuri pentru piata interna si externa, va trebui sa detina o pondere insemnata, dupa calculele noastre, de cca 40%.

In primul rand, trebuie gandit, in consens cu celelalte forte politice, o strategie de dezvoltare a industriei pe termen scurt si mediu, care sa tina seama de cea mai sensibila problema actuala – modul si posibilitatile de stimulare a dezvoltarii diverselor ramuri industriale, in cadrul relatiei guvern – unitati privatizate, respectand principiile dezvoltarii durabile.

Se vor gasi cai de stimulare a producatorilor privati catre domenii care sa corespunda cu strategia adoptata? Cum vor fi stimulati producatorii de bunuri catre produse cu valoare mare de manopera calificata inmagazinata in produsul finit? Cum vom putea da cale prioritara ramurilor industriale legate de lantul securitatii alimentare a populatiei – industria de masini agricole si utilaje pentru industria alimentara, prelucrarea alimentelor, instalatii de irigat, produse chimice necesare exploatatiilor agricole etc., etc.?

La toate aceste intrebari suntem chemati sa raspundem in fata electoratului nostru in continua crestere si pentru care Partidul Romania Mare are pregatite raspunsurile necesare in cadrul Programului Economic si al Programului de Guvernare.

Dep. prof. univ. dr. ing. Doru Dumitru Palade

(Secretar executiv – sef departament)

(Cele doua cuvantari au fost rostite sambata, 15 noiembrie a.c., in cadrul primei editii a Forumului Economic Romania Mare)