Presedintele Basescu vrea sa dubleze datoria externa

Cuprins de verva transarii in favoarea sa a conflictului cu premierul Tariceanu, presedintele Basescu intra, in discursul rostit in fata parlamentului, in chestiuni de macroeconomie ce par sa-i fi scapat din vedere (atat lui, cat mai ales consilierului care l-a sfatuit pe parte de economie!). El propune nici mai mult nici mai putin decat contractarea unor imprumuturi de circa 30 miliarde euro, in perioada 2007-2013, ceea ce presupune o dublare a datoriei publice externe a Romaniei. Banii ar urma sa fie folositi pentru dezvoltarea infrastructurii, alaturi de granturile primite de la Uniunea Europeana sub forma de fonduri postaderare, in acelasi orizont de timp.

O regula de aur a echilibrului ecoomic spune, pe romaneste, -sa te intinzi cat te tine plapuma-. Mai concret, nu consuma mai mult decat produci, pentru ca datoriile acumulate tot tu le platesti (sau, mai rau, generatiile urmatoare, carora practic le ipotechezi viitorul). Acest fapt, probat cu varf si indesat de-a lungul timpului de diverse tari pare a-l lasa rece pe presedintele Basescu, unul al tuturor romanilor, cum ii place sa se autointituleze (probabil in acest concept nu intra si generatiile care acum au 1,5 sau 10 ani). Dar iata cum suna pasajul in cauza, din mesajul prezidential: -Odata cu intrarea Romaniei in UE avem o alta perspectiva. Alocarea pentru perioada 2007-2013 a 31 miliarde euro, suma nerambursabila, destinata infrastructurii de transport, dezvoltarii regionale, a resurselor umane, cresterii nivelului de competitivitate al economiei, dezvoltarii rurale sau platilor directe catre producatorii agricoli, catre fermieri sau masurilor de piata destinate industriei alimentare.(….) Propun guvernului si parlamentului o abordare indrazneata, si anume ca, simultan cu utilizarea pe proiecte a sumei de 31 de miliarde euro acordati de Uniune, Romania sa angajeze inca 30 de miliarde euro din credite externe, in asa fel incat sa dubleze capacitatea de efort financiar destinata preponderent dezvoltarii infrastructurii de transporturi prin lansarea imediata a unor programe de dezvoltare a infrastructurii nationale, a infrastructurii din mediul rural, a protectiei mediului si a finalizarii constructiei reactorului II de la Cernavoda. Nivelul de indatorare a Romaniei este scazut in raport cu standardele UE, iar programarea unei dezvoltari sustinute cu peste 60 de miliarde de euro in termen de sapte-opt ani ne-ar permite ca in jurul anului 2015 sa putem spune ca Romania a devenit o tara moderna si atractiva-.

Bani da, proiecte ba

Ideea accesarii acestor bani, rambursabili si nerambursabili, este lovita din plin de faptul ca Romania anului 2006 nu duce lipsa de fonduri, ci de proiecte. BNR are blocati aproape sapte miliarde de euro, pe care e dispusa oricand sa-i dea pe proiecte de infrastructura, daca acestea ar exista si ar fi sustenabile (bani care acum stau si costa miliarde banca centrala). Finantarile UE curg si ele cu nemiluita, numai ca nu suntem in stare sa le accesam pe toate (tot din lipsa de proiecte!).

Inflatia si deficitul, in aer

Ce ar mai insemna aruncarea in piata a sumelor ametitoare pomenite, cand coruptia e semnalata luna de luna in diferite raporturi internationale: alte miliarde de euro deturnate in folosul unora care fac naveta in spatele gratiilor din cand in cand, platite cu varf si indesat tot de contribuabil.

Productia interna nu poate face fata cererii actuale, dar uneia suplimentare. Atunci, vom adauga noi miliarde la importuri, vom mari deficitele comerciale si vom ridica inflatia peste nivelul de 10 procente. Chiar daca indatorarea romanilor este mica, asta nu inseamna ca ne permitem aruncarea unor imprumuturi uriase in sectoare care nu produc o valoare adaugata mare, mai ales pe termen scurt. Nu de alta, dar proiectele de infrastructura au fost eternul sac fara fund prin care s-au scurs miliarde de euro in ultimii 15 ani, fara rezultate vizibile. Singura solutie viabila pentru infrastructura raman parteneriatele public-private, pentru ca astfel pericolul evaporarii banilor e mult mai mic, iar eficienta infinit mai mare.