Mult asteptata conferinta internationala convocata la initiativa sefului dimplomatiei americane, Condoleezza Rice, si la care au raspuns prezent omologii ei din 15 tari ale lumii plus reprezentantii ONU, UE si NATO, s-a incheiat ieri la Roma, trezind reactii dintre cele mai diferite printre politicieni si analisti. Unii au vazut un succes, altii – un esec lamentabil. Concret, reuniunea din capitala Italiei nu a reusit sa gaseasca o solutie de reglementare a conflictului dintre Israel si Liban. Textul final cuprinde doar apeluri la incetarea focului si formulari generale.
Un rezultat previzibil? Da. Dar lucrurile nu trebuie minimalizate. Traim intr-o lume unde nimic nu se decide in cinci minute, unde geopoliticul si interesul economic sunt factorii esentiali in definirea strategiilor pe termen lung. Calculele pe termen scurt nu mai au cautare si, privind prin aceasta prisma, nici viata oamenilor nu mai are aceeasi valoare. Bilantul razboiului declansat de Israel pe teritoriul Libanului cu scopul recuperarii celor doi soldati Tsahal rapiti de gruparea siita Hezbollah se apropie de 500 de morti, printre care multi copii, si aproape 2.000 de raniti. Ieri, o racheta israeliana a lovit reprezentanta ONU din Liban: patru morti si mai multi raniti. Israelul s-a grabit sa-si ceara iertate pentru regretabila eroare, inclusa de experti in categoria daunelor colaterale. Dar raul s-a comis, devenit un fel de bomba cu efect intarziat. Mai ales in contextul in care primul-ministru al Israelului, Ehud Olmert, a iesit din nou la rampa pentru a anunta ca ofensiva din Liban se va incheia imediat ce-si va atinge scopul propus – adica lichidarea Hezbollah, si ca Israel are forta necesara pentru a rezista unui conflict de durata.
Propunerile UE
Revenind insa la consfatuirea de la Roma, simpla ei desfasurare trebuie considerata, din perspectiva diplomatica, o reusita. Mai mult, s-a decis ca la 1 august ministrii de externe ai Celor 25 sa se adune la Bruxelles pentru a examina propunerile UE de normalizare a situatiei din Orientul Mijlociu, precum si posibilitatile de pregatire a unei forte internationale de pace pentru Liban. La incheierea discutiilor de la Roma, Condoleezza Rice a cerut aplicarea completa a rezolutiei 1559 a Consiliului de securitate al ONU, ce reclama dezarmarea Hezbollah si stabilirea unui control al guvernului libanez asupra intregului terioriu al statului. -In sudul Libanului trebuie sa fie numai armata libaneza-, a subliniat Condi, condamnand rolul jucat de Iran si Siria in escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu.
Zi sangeroasa
Luand, la randul lui, cuvantul, premierul libanez, Faid Siniora, a declarat ca Israel trebuie sa plece din perimetrul cunoscut drept -fermele Shebaa-, pe care el l-a catalogat ca -teritoriu libanez ocupat-. ONU considera respectiva zona teritoriu sirian si recunoaste ca Israelul, incepand din 2000, nu ocupa Libanul. Dar Hezbollah afirma ca fermele Shebaa apartin Libanului. Pe acest fundal, secretarul ONU, Kofi Annan, a declarat ca se impune o incetare imediata a focului si a cerut teroristilor Hezbollah sa nu mai atace orasele israeliene cu rachete -sol-sol-. Judecand dupa numarul victimelor, ieri a fost una dintre cele mai sangeroase: 12 morti si 60 raniti. Prezent la conferinta, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a identificat drept rezultat major al intrunirii faptul ca -toti participantii s-au exprimat in unanimitate pentru incetarea focului in zona de conflict-.
Prestigiu si concurenta
Conferinta de la Roma s-a incheiat. Inaltii responsabili s-au despartit cu obisnuitul zambet protocolar, cu strangeri protocolare de maini standard si traditionalele schimburi de replici. Cu siguranta, in urmatoarele zile vor mai fi nuantari de pozitie, interpretari si noi propuneri. Asa cum se intampla in astfel de ocazii, fiecare va incerca sa iasa in fata, sa se evidentieze, sa acumuleze capital politic la nivel mondial. E vorba nu atat de prestigiu, cat de concurenta dintre marii jucatori de pe tabla de sah a politicii mondiale. Franta, care a dat, de la bun inceput, dovada de o activitate deosebit de intensa, vrea -o partitura- de prim rang. SUA, principalul sustinator al Israelului, nu vor sa-si piarda puterea de influenta din Orientul Mijlociu, conflictul israeliano-libanez fiind un prilej bun pentru continuarea marelui proces de -remodelare- a regiunii. Rusia vrea sa-i fie auzit glasul si se straduieste sa ramana la suprafata. Mai trebuie, fireste, adaugate tarile din zona, care doresc si ele o bucatica din prajitura aflata acum la dospit.
Sprijinul SUA
Dar un real succes al diplomatiei mondiale va fi doar atunci cand tarile arabe vor semna declaratia G8 in problema libaneza si care solicita obtinerea unui armistitiu si lansarea imediata de negocieri. Realitatea nu permite sa ne gandim la altceva mai bun. Nu, pentru moment. Dar pentru a depune armele, pentru a incheia un acord de pace, trebuie sa se puna capat razboiului. Si nimeni nu stie cat va dura. Israel nu poate merge la compromsuri. Israel are nevoie doar de o victorie. Si stie ca, la o adica, poate conta nu doar pe sprijinul SUA, dar si pe sustinerea, tacita si indirecta, a tarilor arabe. Dar, cum scria ieri -La Stampa-, Israelul a ajuns intr-un punct care nu-i mai permite sa se limiteze la operatiuni militare in sudul Libanului. Israel va fi nevoit sa avanseze mult in adancimea Libanului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
