Efectul de turmă

După 20 de ani de așa-zisă democrație, în România funcționează perfect efectul de turmă. Mulți români, din păcate, nu pot sau nu vor să filtreze informațiile pe care le primesc, și-atunci se alătură turmei. Cel mai recent exemplu: protestele de ieri de la Palatul Parlamentului, în care sute de oameni convocați disciplinat de liderii de sindicat s-au strâns și au huiduit guvernul fără să știe clar de ce. Nu știau nici ce le oferă noua lege a salarizării unice și nici dacă îi afectează în vreun fel legea educației. Ei protestau pentru că așa le spuseseră să facă liderii de sindicat. Poate pentru mulți dintre ei, cu salarii mici, noua lege a salarizării unice le oferă prilejul de a-și mări veniturile. Ei nu știau aceste lucruri și nu avuseseră nici măcar curiozitatea de a cere explicații liderilor lor de sindicat pe care-i urmau orbește. Probabil nici nu și-au pus problema că farurile lor călăuzitoare de la sindicat sunt soldați disciplinați ai unor partide politice. Unii au chiar sinecuri politice oferite generos de PSD, cum e cazul liderului sindicaliștilor din Poștă, Matei Brătianu, care ocupă un fotoliu călduț de deputat. Oamenii strânși ieri pentru a asigura masa necesară de huiduieli cu siguranță n-au habar de aceste lucruri și principala vină e a lor, pentru că nu s-au dezbărat de efectul de turmă și participă la mitingurile sindicale la fel cum se duceau și la manifestările de 23 August. Din păcate, ei nu vor câștiga nimic în urma protestelor, spre deosebire de liderii de sindicat care vorbesc despre ei ca despre o masă de manevră aflată oricând la dispoziția lor. Un inventar real al averilor liderilor de sindicat din România ar fi cu siguranță mult mai util pentru sindicaliștii de rând decât protestele unde au contestat ceva ce nici măcar nu știau. Astfel, ar avea o șansă în viitor să scape de efectul de turmă și să acționeze doar în cunoștință de cauză.