Marea Britanie nu va pedepsi persoanele care ajută sinucigașii

Procurorul-șef britanic Keir Starmer a făcut declarații miercuri cu privire la faptul că este aproape sigur că o persoană care acordă ajutor unei alteia pentru a se sinucide nu va fi acuzată de crimă în Anglia sau în Țara Galilor. Se estimează că peste 100 de britanici și-au pus capăt zilelor la Clinica Dignitas din Elveția, dar nicio persoană din Marea Britanie nu a fost judecată pentru că i-a ajutat pe sinucigași să ajungă acolo. Asistarea unei persoane care își exprimă dorința de a-și pune capăt zilelor este totuși ilegală pe întreg teritoriul Marii Britanii, dar avånd în vedere probabilitatea tot mai mare ca „asistenții“ să nu fie pedepsiți în niciun fel, nu sunt prea multe lucruri care i-ar împiedica pe cei dornici să acorde un astfel de „ajutor“. Singurele cazuri în care ar putea fi formulate acuzații sunt acelea în care se demonstrează că a existat un îndemn rău-voitor demonstrabil către comiterea actului sinucigaș. Anunțul vine după o decizie emisă în luna iulie de Camera Lorzilor, instanța britanică supremă, care a cerut îndrumare de la CPS legat de modul în care ar trebui să gestioneze procurorul Angliei și al Țării Galilor cazurile de sinucidere asistată. Îndrumarea nu se aplică însă în sistemele de justiție separate din Scoția sau Irlanda de Nord. Camera Lorzilor examina o petiție depusă de Debbie Purdy, o femeie în vårstă de 46 de ani, cu scleroză multiplă, care a solicitat clarificarea situației, deoarece s-a temut că soțul ei ar putea fi judecat dacă ar ajuta-o să meargă la clinica elvețiană unde au loc sinucideri asistate. Anul trecut, într-un context similar, părinții jucătorului de rugby de 23 de ani, Daniel James, parțial paralizat, au fost cruțați de acuzații judiciare. Starmer a menționat însă că procurorii trebuie să țină cont de cåțiva factori, printre care aflarea dacă bolnavul avea o boală în fază terminală sau o dizabilitate severă, dacă a cerut ajutor să se sinucidă și „și-a exprimat o dorință clară, definitivă și informată de a se sinucide“. „Nu există niciun fel de garanție împotriva acuzării“, a ținut să adauge Starmer. „Sinuciderea asistată a fost considerată o acțiune criminală pentru aproape 50 de ani și politica mea interimară nu face nimic pentru a schimba acest lucru“. Astfel că, procedura de acuzare va putea fi inițiată dacă persoana decedată avea sub 18 ani, nu a cerut ajutor să se sinucidă, nu era capabil să exprime o decizie în cunoștință de cauză sau nu era hotăråt dacă să meargă pånă la capăt cu acest lucru. Procedura de acuzare ar fi posibilă, de asemenea, dacă cel care a asistat sinuciderea ar avea ceva de cåștigat de pe urma decesului persoanei respective. „Fiecare caz trebuie să fie analizat pe baza propriilor elemente și efecte benefice“, a mai spus Starmer, insistånd că „această politică nu permite, în niciun caz, eutanasierea. Luarea unei vieți de către altă persoană este crimă sau omor fără premeditare“.