China a devenit mai puternică în 2010, fiind adesea inflexibilă, dar și izolată

Devenită anul acesta a doua economie mondială și din ce în ce mai solicitată la guvernarea planetei, China a părut adesea inflexibilă și izolată în diplomație și politică, cum a fost în cazul acordării Premiului Nobel pentru Pace unui disident chinez aflat în detenție. În condițiile în care importanța sa a continuat să crească, relațiile sale cu celelalte puteri s-au complicat și ar putea, în opinia experților, să devină tot mai tensionate în 2011, când tentația unei schimbări ideologice apare la Beijing. După ce a depășit Franța, Marea Britanie și Germania datorită unei creșteri economice de circa 10 la sută, China a detronat anul acesta Japonia, aflată pe locul al doilea în economia mondială.Vocea sa a fost din ce în ce mai solicitată în afacerile mondiale, mai ales în cadrul G20. Slăbiciunea presupusă a monedei sale a acaparat summiturile internaționale, iar deciziile sale de politică monetară au cutremurat marile piețe bursiere, petrolul și aurul."China are acum o economie mult mai mare, iar deciziile pe care ea le ia au repercusiuni asupra întregii planete ", a constatat Tom Orlik, analist la Beijing în cadrul Stone & McCarthy Research Associates.Plenara Partidului Comunist din octombrie a confirmat că succesiunea președintelui Hu Jinato avansează, cu apariția celui care-i va fi foarte probabil succesor, Xi Jinping. Dar în spatele ușilor închise ale Comitetului Central, vocile care fac apel la reforme politice au fost din ce în ce mai puternice.În acest context, acordarea Premiului Nobel pentru Pace disidentului încarcerat Liu Xiaobo a fost intolerabilă pentru Beijing.Iar prăpastia s-a adâncit odată cu acest premiu, denunțat de China, în timp ce un scaun gol, dezastruos pentru imaginea sa, reprezenta la ceremonia de la Oslo laureatul încarcerat. Fără reținere sau complexe, Beijingul a utilizat cenzura, invectivele, amenințările și presiunile, oferind comunității internaționale imaginea unei Chine refractare, inflexibile."Reacțiile autorităților chineze (…) nu au făcut decât să consolideze un sentiment de neîncredere tot mai mare față de Beijing", apreciază Valérie Niquet, director al Centrului Asia la Ifri.Occidentul este "mai îngrijorat în fața Chinei care pare să aleagă schimbarea ideologică și afirmarea naționalistă", adaugă ea.Pe plan diplomatic, anul a fost marcat pentru China de "reversuri în relațiile sale cu majoritatea celorlalte puteri", estimează Jonathan Holslag, de la Institutul de cercetare a Chinei contemporane din Bruxelles (BICCS)."Dificultățile cu Statele Unite arată că există prăpăstii în ceea ce privește interesele și așteptările care ar putea să nu fie depășite", adaugă el. "Chinei nu îi place predominanța americană în Asia de Est".Anul acesta s-a observat o "marginalizare a Chinei pe scena internațională și mai ales în Asia", apreciază Niquet.În timp ce Beijingul se abținea, în pofida presiunilor internaționale, să își condamne aliatul nord-coreean pentru bombardarea unei insule din Coreea de Sud, "s-a constatat o consolidare a legăturilor strategice între Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite"."Tirurile de tun în Peninsula Coreeană au deservit mult China", notează și Hu Xingdou, de la Universitatea de Tehnologie din Beijing."Contrar anului trecut, când China a fost foarte aplaudată pentru rolul său în fața crizei financiare, ea a fost foarte criticată anul acesta pe tema crizei coreene", adaugă el.Pentru 2011, numeroși analiști prevăd, ca Holslag, că "relațiile cu Occidentul vor continua să fie amare"."Pur și simplu nu mai este prea mult loc pentru compromisuri", crede acesta. "Există un număr în creștere de oficiali (chinezi) care cred că China trebuie să fie fermă pe poziții".Chiar dacă, la vârf, "liderii sunt perfect conștienți că China are nevoie de restul planetei", conchide el.