Bilanturi si promisiuni

O conferinta de presa la Teatrul -Nottara- ne-a aratat ca pot exista pasiuni si seriozitate chiar in mijlocul nepasarii si anormalitatii. Am aflat in primul rand ca, de cateva zile, teatrul are un director: Mircea Diaconu. Acelasi Mircea Diaconu care a girat aceasta functie o stagiune intreaga, fara a fi insa titularizat. Pasiunea pentru teatru a actorului-director a reusit sa puna, in mare masura, pe roate activitatea unei institutii cu o viata dificila. Trupa a inceput sa fie trupa, repertoriul a fost improspatat, turneele in tara au redevenit o parte integranta a activitatii, cele in strainatate au insemnata o lunga calatorie in Statele Unite si Canada: 15 spectacole in 15 localitati. Nici un turneu nu a presupus finantare de la Primaria municipiului. Mircea Diaconu a marturisit ca si-a ales un model de functionare a teatrului, care, paradoxal -se afla in spatele nostru, nu in viitor- si care este modelul teatrului romanesc, care, -atunci cand a functionat bine, s-a numit chiar trupa-. De aici, dorinta lui de a transforma colectivul Teatrului -Nottara- intr-o trupa ai carei membri sa formeze o adevarata familie, sa invete sa convietuiasca. Modelul este acela al Teatrului -Bulandra- al anilor *60 – *70, unde -toti vorbeau aceeasi limba culturala, se exprimau coerent si astfel s-au format acolo si au format si un public-.

Cu 232 de reprezentatii in stagiunea trecuta, cu 28.726 de spectatori, -Nottara- a reusit sa introduca o seama de spectacole noi, dintre care vor fi reluate in actuala stagiune cele care nu s-au uzat inca: I-auzi ce-ntampare caraghioasa s-a petrecut pe drumul spre Forum, adaptare dupa comediile lui Plaut de Burt Shevelove si Larry Gelbart, in regia lui Petre Bokor, Titanic Vals de Tudor Musatescu, pus in scena de Dinu Cernescu, Romeo si Jeanette de Jean Anouilh, ce va fi relansat la inceputul acestui an teatral, in montarea lui Claudiu Goga, Hora iubirilor de Athur Schintzeler, in versiunea scenica a lui Felix Alexa, pentru a aminti numai cateva. Proiectul managerial propus de Mircea Diaconu la concursul pentru titularizare a surprins prin numarul mare de premiere pe care teatrul si le-a propus – cu date relativ ferme de realizare, pentru acest an: cinci la Sala Magheru si sase la Sala Studio. Un program dificil, considerat normal de catre Mircea Diaconu, pentru ca, spunea domnia sa, actorii trebuie sa invete sa se foloseasca, sa lucreze intr-un ritm normal.

Primele premiere sunt promitatoare, atat in ceea ce priveste numele regizorilor, cat si pe acela al interpretilor. Romeo si Jeanette ii va avea in rolurile principale pe Sorin Leoveanu, una dintre revelatiile stagiunii trecute, si pe Ada Navrot, carora li se vor alatura Clara Voda, Alexandru Repan, George Alexandru. Pe 1 octombrie este programata deja Uzina de placeri S.A. de Valentin Nicolau, in regia lui Alexandru Berceanu, cu Virgil Ogasanu, angajat cu contract pentru acest rol, Crenguta Hariton si Dragos Bucur. Impreuna cu Prapastiile Bucurestilor de Matei Millo (regia artistica Ada Lupu) si Petrecere intr-un pian cu coada de Mihai Ispirescu (regie – Radu Nichifor, cu George Alexandru, Andreea Macelaru, Cristian Sofron, Cerasela Iosifescu s.a.), care va avea premiera in 19 octombrie, piesa face parte din proiectul valorificarii dramaturgiei nationale, pe care actuala conducere a teatrului o considera de importanta majora. Daca adaugam la lista premierelor Castelul de Kafka, o coproductie cu Teatrul Pygmalyon din Viena, in regia lui Geirun Tino, in care il vom revedea, probabil, dupa destul de mult timp pe actorul Mircea Diaconu, Razboi si pace dupa Lev Tolstoi, in montarea lui Petre Bokor, Sarbatori fericite de Jean Poiret, Doamna Nevazuta de Calderon De La Barca, Tartuffe de Moliere, Jocul dragostei si al mortii de Romain Rolland, Variatiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt si Pasarile de Aristofan, avem tabloul complet al unor propuneri ambitioase, un adevarat pariu cu viitorul al directorului si actorilor Teatrului -Nottara-.