Despre darurile pe care Lumea Noua le-a facut Europei (IV)

Cand spaniolii si portughezii au descoperit Lumea Noua, o arta pe care nu se asteptau ca indigenii sa o stapaneasca la un nivel atat de inalt a fost si arhitectura. In America Centrala si in Anzi, descoperitorii se intalneau cu manifestari arhitectonice de cu totul alta natura decat constructiile din materiale fragile, cum erau la Tropice. Indigenii, care isi adaptasera la mediul inconjurator locuinta de zi cu zi, faceau parte dintr-un alt spatiu de creativitate decat constructorii pietrari care apartineau civilizatiilor maya, azteca si incasa.

In Mesoamerica se inaltau palate, piramide si temple, realizate cu 1000 de ani inainte de Hristos, cu scari impunatoare, terase, coloane, balustrade, ba chiar si bolti false. Nume ca Uxmal, Copan, Tikal sau Labna raman paradigme ale constructiilor mayase.

Un alt tip de arhitectura, cea incasa, litica si monumentala, avea doua tipuri de constructii. In primul caz, blocurile ciclopice de piatra cu suprafata exterioara neregulata aveau locul de imbinare perfect polisat, incat fara lianti, siguranta constructiei era perfecta. In al doilea caz, piatra era finisata pe toate partile, sub forma de paralelipiped. Conquistadorii au distrus multe dintre monumentele de arhitectura incasa, dar descoperirea senzationala a cetatii Machu Picchu, la inceputul secolului al XX-lea, permitea oamenilor de azi sa descopere un oras intreg, sa studieze tehnicile de constructie si urbanismul ca un ansamblu. Cele mai cunoscute dintre constructii dupa Machu Picchu sunt fortareata ecuadoriana Saqsaywaman sau cea de la Ingatirca sau chiar orasul incas Ollantaytambo, in care se pot observa cel mai bine tehnicile diverse ale constructiei inca. Ne intalnim cu aspecte de inginerie, de rezistenta a constructiei si de elemente de estetica, ce impresioneaza prin marele nivel al solutiilor. In America vom descoperi calendarul agricol circular, cioplit in piatra, ce indica momentele semanarii si ale recoltei. Construiau foarte repede, desi nu cunosteau roata si liantii. Foloseau spatiile in mod ingenios, profitand de inclinatia muntelui sau de suprafetele absolut plane. Ca si mayasii, incasii cunosteau bolta falsa.

Si in Columbia de azi exista splendide vestigii de arhitectura litica, si, desi nu se mai pot vizita din cauza violentelor din ultimele decenii, ele raman marturie ca intreaga zona poseda un nivel ingineresc remarcabil.

Este imens de originala si arhitectura indienilor Pueblo din sud-estul SUA, care au construit edificii cu apartamente, cam pe la anul 1000 d.Hr.

Locuintele precolumbiene, pe care aborigenii din Venezuela le reproduc si astazi la perfectiune, se realizeaza din materiale pieritoare, de la trestie si pana la lemn, cu excavari in pamant, dar si folosirea pietrei, asa cum era arhitectura primitiva din intreaga zona tropicala. Vorbeste despre ele in timpul Barocului parintele Pedro Simon, descriind ogoarele in terase si casele intarite cu pietre care puteau servi la nevoie si drept morminte, de forma circulara, aratand ca o sticla. Existau si locuinte comune, la triburile de pe raul Orinoco, de forma rotunda sau ovala, structurate in inele concentrice, cu un amplu inel exterior ce adapostea culturile plantelor domesticite. Parea o constructie mitica, reproducand la scara mica macrocosmosul cu un cerc interior si o coroana circulara divizata in numeroase incaperi pentru fiecare familie-nucleu. Era reflexul sistemului Universului si legatura de unire dintre om si natura.

Dar sigur ca orasele si satele isi aveau reteaua lor de drumuri, caci tot sistemul de transport al incasilor, la mare inaltime si cu un teren imens de accidentat, gasise forme ideale, realizand un transport eficient, desi construit numai cu forta mainilor. Vechiul drum de la sud la nord ramane si azi una dintre minunile ingineresti ale Imperiului incaic. 40.000 de kilometri de drumuri sunt marturia marii puteri statale si a viabilitatii comertului, invingand inaltimile prin scari de piatra, lasandu-i cu gura cascata pe conquistadori si permitandu-le cronicarilor sa admire fara rezerve maiastra opera a celor fara de unelte, dar inzestrati cu vointa si talent. Exista un sistem de comunicatii -postale-, de mici hanuri, in care te puteai alimenta si odihni la drum lung, de punti agatatoare mobile, o solutie exceptionala, ca si drumurile inaltate pe care le puteai gasi in Venezuela.

Indigenii traversau apele in cayac, canoa si alte barci plutitoare, pe care lumea precolumbiana le folosea, cum le folosesc si astazi indigenii. Plute de balsa, mici ambarcatiuni de totora – stuful andin – sau pirogi, toate asigurau comunicatii eficiente, si astazi folosite pe scara larga prin toata America Latina, de toti cei care vor sa patrunda in inima junglei ce nu accepta cu usurinta masinile modernitatii.

Arhitectura, urbanism, retea de drumuri, transport pe apa, lumea americana se infatisa ochilor spaniolilor cu totul alta ca cea din nord. Aici te intalneai cu mari civilizatii si puternice imperii, in timp ce nordul american era caracterizat de civilizatii arhaice ce inca nu cunostea forme statale si nici organizatii sociale sofisticate. Constructiile Mesoamericii si Americii de Sud sunt un obiect de studiu pentru orice arhitect si inginer care vrea sa descopere solutii noi intr-o lume veche.