Fenomenele meteorologice extreme pot fi rezultatul radiatiilor solare

Fenomenele meteorologice extreme care s-au manifestat si continua sa se manifeste cu violenta nu sunt neaparat rezultatul unor greseli umane, cum sunt tentati sa creada o mare parte a cercetatorilor din domeniul ecologic sau chiar meteorologic. O alta posibilitate este ca fenomenele meteorologice sa fie rezultatul activitatii solare, despre care insa nu se stiu prea multe.

Cercetatorii germani, de exemplu, sustin ca inundatiile catastrofale care au lovit vara aceasta Europa sunt fenomene ce par sa revina periodic in istoria omenirii. Ei vorbesc de inundatiile devastatoare din anii 1300 sau 1600, incercand sa ofere si ei o varianta contestatara a posibilitatii ca omul sa poarte vina manifestarilor extreme ale climei.

Omul si activitatile sale nocive poarta intr-adevar vina formarii norilor toxici, a smog-ului, sustin cercetatorii, insa inundatiile sau reactivarea unor vulcani nu pot fi puse pe seama poluarii sau a activitatilor industriale necugetate.

Transformarile climei trebuie cercetate intr-un sistem mai larg

Cercetarea meteorologica atrage atentia asupra importantei schimbarii metodologiei de cercetare in ceea ce priveste schimbarile climatice de pe Terra. Alertati probabil si de fenomenele meteorologice care s-au manifestat vara aceasta cu o violenta rara, oamenii de stiinta acorda mai multa atentie meteorologiei spatiale, incadrand Terra in sistemul planetar mai larg, pentru a determina anumite fenomene cosmice care pot influenta starea vremii pe planeta albastra.

Soarele este cel mai vinovat

Chiar daca nu exista, cel putin deocamdata, dovezi concludente in ceea ce priveste influentele activitatii solare asupra schimbarilor meteorologice de pe Terra, se stie ca exploziile solare, vanturile solare, radiatiile determinate de acestea pot influenta foarte mult manifestarile meteorologice de pe Pamant. Tot ceea ce se stie pana in prezent este ca activitatea solara este foarte -ordonata-, fenomenele par sa fie ciclice, iar cercetarea meteorologica pare sa stabileasca anumite legaturi intre perioadele de activitate solara intensa cu anumite fenomene meteorologice.

Din pacate insa, Soarele este prea putin cunoscut, iar posibilitatile de cercetare sunt limitate. Sondele spatiale implicate in cercetarea Soarelui, sondele spatiale SOHO, ESA, Cluster sau Ulysses pot oferi cel mult imagini (deosebit de importante si ele) care nu pot insa dezvalui posibilele efecte ale fenomenelor solare.

Dincolo de caracterul aparent al activitatilor solare, oamenii de stiinta au reusit sa traga niste concluzii extrem de valoroase, pornind doar de la imaginile transmise de sondele spatiale. Acestea arata ca anumite fenomene, considerate a fi constante, ascund, de fapt, schimbari ingrijoratoare in ceea ce priveste, de exemplu, intensitatea exploziilor solare si, implicit, a vanturilor de particule radioactive, declansate de aceste explozii solare. Aceste schimbari au dus la recunoasterea ciclurilor de 11 ani, perioada in care exploziile solare cresc in intensitate, ajungand la punctul lor maxim la sfarsitul acestui ciclu. Informatiile sunt insa si acum lacunare, pentru ca inca nu a fost urmarit in intregime un astfel de ciclu. Satelitul NASA ofera imagini de trei ani si, in pofida faptului ca a fost initial trimis intr-o misiune de patru ani, perfecta sa functionare da sperante oamenilor de stiinta ca va putea sa-si prelungeasca pretioasa misiune inca patru-cinci ani.

Ultravioletele reduc stratul de ozon

Dintre efectele solare care afecteaza direct transformarile meteorologice, razele ultraviolete par sa fie dintre cele mai nocive asupra Pamantului. Pe langa incontestabila actiune negativa umana, ultravioletele se fac si ele vinovate de distrugerea stratului de ozon. Potrivit cercetatorilor, razele ultraviolete reduc capacitatea de regenerare a stratului de ozon si, prin urmare, au efecte directe asupra -aerisirii- planetei.

Ploile torentiale ii sperie pana si pe meteorologi

Ploile torentiale si inundatiile din acest an i-au pus pe ganduri pana si pe meteorologii care studiaza fenomenele extreme si nu ar trebui sa fie surprinsi de aceste aparente -anomalii-. De dragul exemplelor ar fi de vorbit de recentele ploi torentiale care au lovit sud-estul Frantei. Specialistii sustin ca ploile care au cazut in doar trei zile depasesc cantitativ volumul de apa rezultat din precipitatiile ce cad in mod normal timp de sase luni. Nu este de mirare ca zeci de oameni mor si alte sute raman fara adapost pana si in cele mai civilizate si dezvoltate zone ale lumii.

Cel putin 11 persoane si-au pierdut viata, alte doua au fost ranite, iar patru au fost date disparute in urma furtunilor si inundatiilor din amintita regiune a Frantei, incepand de duminica, potrivit unui bilant provizoriu, stabilit luni de prefecturi si jandarmerie.

Majoritatea victimelor s-au inecat in provinciile Gard, Herault si Vaucluse. Trei dintre acestea au fost lovite de trasnet si au decedat in Vaucluse, unde liniile telefonice au fost distruse.

Circulatia a fost blocata luni si in Valea Rhone, din cauza intemperiilor.

Modelul elvetian de evitare a catastrofelor naturale

Furtunile si inundatiile catastrofale i-au pus pe oamenii de stiinta in fata unor realitati ce impun un nou mod de gandire. Toti sunt de acord asupra faptului ca acum, imediat, trebuie luate masuri de protectie a climei. Dar nu este de ajuns ca tema sa devina prioritara. Structurile civilizatiei noastre trebuie exersate, pentru a veni in intampinarea catastrofelor naturale. Inainte de a fi luate masuri de protectie, trebuie identificate regiunile expuse pericolelor.

A fost descoperit acum -modelul elvetian-, care va fi preluat si in Germania si care este, de fapt, recomandabil oricarei tari. Elvetia dispune de harti ale unor astfel de pericole pentru intreaga suprafata a tarii. Ele folosesc drept baza seturile de prescriptii pentru constructiile din zonele periclitate. Pe o astfel de baza pot fi concepute reglementari noi de protectie impotriva catastrofelor, care sa ia in calcul acum si modificarile de clima.