-Ar fi o mare greseala sa incercam reconstructia Dreptei pornind de la o persoana anume-

Liderul Consiliului National al UFD, Varujan Vosganian, a acceptat imediat si fara pretentii sa vorbeasca despre noua constructie de dreapta. Dupa -boicotul- mediatic la care a fost supusa UFD de la esecul neintrarii in Parlament, la alegerile din 2000, popularizarea ideilor partidului si ale liderilor sai pareau a fi ca o mana cereasca. La sediul Uniunii Armenilor, locul de intalnire care a fost stabilit, totul parea ca se prabuseste. In fata intrarii principale, un schelet de fier, pus acolo de zugravi pentru vopsirea fatadei exterioare, dadea impresia unui nou inceput. Cladirea din complexul armenesc, de pe strada cu acelasi nume din Bucuresti, se afla in toiul reparatiilor ca urmare a denivelarii suferite din cauza constructiei unei alte cladiri, situata in imediata vecinatate si care a zguduit din temelii fief-ul comunitatii armenesti. Prin comparatie, dupa 12 ani de dominatie a formatiunilor Stangii, Dreapta romaneasca se afla in acelasi necesar proces de reparatii si consolidare, la care o contributie majora in alegerea vopselelor si a pilonilor de rezistenta ar putea-o avea UFD. La etajul doi al cladirii, Varujan Vosganian discuta aprins cu mama sa si cu asistentul sau, intr-o incapere mobilata in stil vechi, in care singurele urme ale modernitatii erau computerul si telefoanele. Pe birou trona un vraf impresionant de hartii, iar pe o masuta langa geam, tot felul de lucrari, analize si volume, majoritatea apartinand lui Vosganian, despre ideologia si doctrinele Dreptei. Inainte ca reportofonul sa fie pornit, liderul UFD a tinut neaparat sa prezinte un tablou de ansamblu al incercarilor partidelor de dreapta de a se constitui intr-o alternativa la actualul partid de guvernamant, in ideea de a oferi un teren fertil intrebarilor. Pe masura ce vorbea despre necesitatea coagularii Dreptei,Vosganian se simtea tot mai inutil in fata capriciilor si vanitatilor unor lideri de partide, care ar putea participa la renasterea Dreptei. El spune ca toate eforturile sunt in zadar daca ceilalti nu inteleg ca a sosit momentul unui nou inceput pentru Dreapta romaneasca. Un nou inceput, o reconstructie…

– De unde ar trebui sa inceapa reconstructia Dreptei in Romania?

– Reconstructia Dreptei in Romania are trei conditii obligatorii. Prima este aceea a resimtirii de catre electorat a necesitatii unei alternative. A doua se refera la un mesaj coerent, in jurul caruia sa se adune persoanele care au convingeri de dreapta si, in al treilea rand, aparitia unui vehicul politic care sa raspunda asteptarilor electorale si care sa fie purtatorul acestui mesaj. Deja exista in randul unei parti considerabile a alegatorilor sentimentul ca PSD nu are solutii reale pentru Romania si mascheaza aceasta incapacitate printr-un joc iluzoriu de imagine. Mai mult, suntem intr-un moment foarte important, la jumatatea mandatului electoral, cand cei care au votat cu castigatorii pot acum sa recunoasca faptul ca votul lor nu a mers unde trebuie. Cei care au votat cu invinsii ies din resemnarea inerenta gustului amar al infrangerii, iar cei care nu au votat sau segmentele noi de alegatori incep sa-si dea seama ca fara votul lor lucrurile nu vor putea merge. Din *92 incoace, momentul jumatatii mandatului a fost semnificativ si a insemnat o cotitura. Si in 1994, si in 1998, PDSR a devansat CDR in sondaje si cred ca si toamna acestui an este semnificativa. Asadar, exista aceasta asteptare a electoratului intr-o formula alternativa spre care sa se indrepte, atat din considerente legate de nemultumirea fata de guvernare, cat si din asteptarea catre -altceva-. Trebuie sa depasim aceasta stilistica ineficienta de a defini o structura politica alternativa prin delimitare de guvernare, sa nu fim anti-ceva, ci pentru ceva. In acest moment am conturat mesajul Dreptei, care se bazeaza pe cateva lucruri clare. In primul rand, trebuie sa pornim cu ideea unei Drepte unite, un singur candidat la Presedintie, o singura lista electorala, o singura platforma de guvernare si o singura lista guvernamentala. Pentru aceasta trebuie sa imbinam avantajele pe care le prezinta cele trei doctrine ale Dreptei: liberalism, crestin-democratie si conservatorism. In plan economic, trebuie sa fim liberali, prin deschiderea pietei, transparenta informatiilor, accesul democratic la resurse, dezvoltarea pietelor financiare, a initiativei private. Avand in vedere ca ne confruntam cu o populatie saracita, care nu are suficienta forta de a se ridica si fructifica avantajele pietei libere, trebuie sa imbinam liberalismul economic cu ideea coeziunii sociale, cu solidaritatea sociala si subsidiaritatea. Aceste trei concepte sunt oferite de experienta crestin-democrata. Al treilea lucru important este sa dam tranzitiei o dimensiune culturala. Fara emanciparea mentalitatilor, fara legarea traditiilor nationale, crestine si culturale romanesti cu ideea modernitatii, fara refacerea autoritatii, care sa nu se mai confunde cu autoritarismul socialist, fara o viziune organica asupra elitelor, e foarte greu sa reusim. Aceste idei sunt din registrul conservator. Mesajul Dreptei trebuie sa se sprijine pe trei obiective esentiale. In primul rand, dezvoltarea capitalista si explicarea ca pentru omul necajit este capitalismul, crearea de avutie, si nu egalitarismul si protectia sociala iluzorie, colectiva si miloaga. A doua idee este legata de cultura: morala, educatie si cultura. Iar a treia se refera la evolutia externa, si anume definirea corecta a conceptului de national si transformarea ideii nationale intr-un vector pozitiv de comunicare cu celalalte etnii si cu celalalte natiuni, in vederea consolidarii unei Europe a natiunilor.

– Mai poate fi viabila o constructie pe -scheletul- CDR 2000?

– E foarte greu sa lucram cu conducerea PNTCD, care este necorelata cu acest proces. In PNTCD exista insa oameni care au vederi crestin-democrate si care socotesc particula -taranesc- drept anacronica si ineficienta in plan politic. O parte dintre ei au intrat in UFD. Este cazul unor oameni cu vederi crestin-democrate, mai ales in Ardeal, dar nu numai. Exista apoi cateva grupuri politice care s-au desprins din PNTCD. Unele din formatiunile de acest gen au fuzionat deja cu UFD, cum ar fi Partidul Popular din Romania. Am facut deja un protocol de intentie cu Partidul Popular Crestin si Partidul National Crestin-Democrat. Evident ca o astfel de constructie nu se poate face ca un tort de biscuiti, luand numai grupuri politice deja existente, daca nu adaugam oameni care nu au facut pana acum politica.

– De ce nu poate exista o colaborare cu Victor Ciorbea si conducerea actuala a PNTCD?

– UFD a avut, in primavara, consultari cu conducerea PNL si a PNTCD. Am propus un proiect de reunire a tuturor partidelor de dreapta intr-o structura unica si care sa cuprinda trei factiuni doctrinare sub un sistem confederativ. Marturisesc ca Valeriu Stoica a fost mai receptiv decat Victor Ciorbea, care doreste sa dea PNTCD o sansa si sa-l revitalizeze. PNTCD a suferit prea mult povara guvernarii si este in continuare macinat de dezbinari ca sa poata sa-si revina. Victor Ciorbea a anuntat ca PNTCD are un drum propriu si nu doreste o astfel de colaborare. Pozitia domniei sale nu este impartasita nici de toti membrii din conducerea PNTCD si nici de o mare parte din membrii partidului, care probabil se vor alatura acestui proiect, mai viabil. Suntem deschisi in continuare dialogului cu PNTCD. Credem ca exista o necorelare si nu mai avem timp sa asteptam ca dl Ciorbea sa se integreze din mers in acest proiect.

– Avand in vedere reticentele manifestate si de taranisti, si de liberali, ce sanse ar avea proiectul reconstructiei de dreapta?

– Sansele acestui proiect pot fi analizate prin prisma mai multor obiective. Dreapta, in dimensiunea ei populara, trebuie sa fie prezenta in Parlament. Este un obiectiv care poate fi lesne atins, avand in vedere ca si acum, in sondajele de opinie, electoratul care ar vota pentru UFD, PNTCD si alte grupuri politice crestin-democrate reprezinta circa 5%. Nu am pierdut din electoratul care ne-a votat in 2000, important este ca acest electorat sa aiba un vehicul politic coerent si care sa redea o speranta reala. Acest electorat exista, el nu trebuie inventat. O constructie populara care sa reuneasca si sa omogenizeze zona extraparlamentara poate deveni fara probleme una dintre cele sase formatiuni parlamentare.

– Exista, totusi, un handicap de imagine…

– Majoritatea liderilor vizibili in guvernarea 1996-2000 nu se angreneaza in proces si, drept urmare, nu vor exista handicapuri de imagine. Repet, vom aduce alaturi si oameni care nu au facut pana acum politica si care sa dea sentimentul noutatii si al dinamismului. Prima optiune ar fi aceea a prezentei Dreptei in Parlament. Optiunea de fond este insa aceea a unei solutii pentru Romania, iar aceasta presupune o colaborare intre aceasta structura populara, al carei ax politic este UFD, si PNL. Noi suntem in legatura cu grupuri din cadrul PNL, cu liberalii de dreapta de acolo si care din interiorul partidului militeaza pentru o astfel de constructie, care ar putea, impreuna cu alte partide, sa construiasca o coalitie fata de care PSD sa devina partid de opozitie si in care Dreapta sa fie dominanta. PNL trebuie sa inteleaga ca o apropiere de PSD ar putea sa-l transforme intr-o anexa, intr-o cautiune, intr-un alibi al erorilor si populismului PSD si ca o apropiere de UFD si de aceasta constructie ar putea sa-i redea credibilitatea.

– La ce grupari si la ce lideri din PNL va referiti si daca UFD n-ar putea fi suspectata de o tentativa de fractionare a liberalilor?

– Nu vrem sa fractionam PNL. Este motivul pentru care am avut consultarile cu Valeriu Stoica, dar si motivul pentru care, saptamana viitoare, vom lansa domnului Theodor Stolojan o invitatie la dialog. Sunt grupuri politice in PNL care agreeaza o colaborare politica cu UFD, ca o garantie a faptului ca PNL va depasi criza de ambiguitate ideologica si nu se va indrepta catre o colaborare sau complicitate cu PSD. Grupurile cu care colaboram sunt cele coagulate in jurul Fundatiei -Horia Rusu-. Dreapta nu trebuie sa fie rezultatul unor dezbinari intre noi. Slabiciunea Dreptei nu sta in faptul ca nu este capabila sa lupte cu PSD, ci ca nu a ajuns inca la nivelul de a lupta cu PSD. Inca exista vanitati mostenite de la esecurile guvernarii 1996-2000, care impieteaza o constructie de dreapta.

– Considerati ca prin alegerea lui Stolojan in fruntea PNL si a lui Melescanu in functia de prim-vicepresedinte, liberalii s-au pozitionat pe stanga?

– Atunci cand numim o persoana, trebuie sa avem in vedere si grupurile din jurul acestor persoane. De aceea, cred ca in PNL, in clipa de fata, structurile provenite din fosta ApR si cele care au alcatuit Comitetul de sprijin pentru Theodor Stolojan inainte ca acesta sa intre in PNL au capatat pozitii care pot influenta orientarea PNL. Daca PNL condus de Stolojan va conveni un program de colaborare cu structura populara pe care UFD a purces sa o construiasca atunci, cu siguranta, aceasta criza va fi depasita. Nu as da insa sentinte. A fost alegerea pe care a facut-o PNL si nutresc speranta ca grupurile venite in partid nu vor influenta traseul acestuia.

– Unul dintre cele mai vehiculate scenarii din ultimul timp il plaseaza pe fostul presedinte Emil Constantinescu in fruntea unui nou partid de dreapta. Ce sanse are de a fi pus in practica un astfel de scenariu?

– Nu e vorba de o noua constructie, ci de acesta constructie. Exista initiative disparate care anunta, toate, necesitatea unei astfel de constructii si care vizeaza acelasi proiect. Zilele trecute, fostul membru PNL, Victor Babiuc, lansase un astfel de proiect, similar cu al nostru. Domnul Constantinescu vorbea despre necesitatea unei constructii populare, care este, de fapt, acest proiect. In privinta locului pe care Emil Constantinescu il va avea in aceasta constructie de dreapta, conducerea UFD crede ca cel mai important este sa ne adunam in jurul aceleiasi mese, sa vedem cine doreste sa se implice. Acum nu impartim functii, ci eventual responsabilitati. De aceea, daca cineva vine intr-o astfel de constructie cu conditii prealabile, nu va avea succes. Nu suntem in masura acum sa legitimam pe cineva drept lider al unei astfel de constructii.

– S-au pus astfel de conditii?

– Am avut cateva consultari cu domnul Constantinescu. Viziunea noastra este asemanatoare. Am discutat despre etape, unde impartasim aceleasi opinii. In legatura cu locul pe care domnia sa il va ocupa, aceasta va depinde de amploarea constructiei si de optiunile sale. Domnul Constantinescu, asa cum a declarat, nu doreste sa candideze in 2004 la Parlament si la Presedintie. Cred ca ar putea fi un interlocutor al acestui grup politic, un comunicator cu Partidul Popular European. Este rolul cel mai potrivit pe care il poate avea, pentru ca, atata vreme cat a fost presedinte, si-a respectat angajamentele internationale.

– Sub -indrumarea- lui Emil Constantinescu a aparut pe piata politica Uniunea pentru Reconstructia Romaniei. Se poate face politica la nivel si aspiratii inalte cu niste necunoscuti?

– Necunoscutii sau persoanele care nu s-au mai implicat in politica reprezinta prima sansa a politicii. Emanciparea clasei politice nu se poate face prin reasezarea partidelor, grupurilor si liderilor politici aidoma unui joc de cuburi, ci este nevoie de improspatarea clasei politice. In acelasi timp, evident ca, pe termen scurt, cei nou intrati nu se pot impune si ei trebuie ajutati de cei cu mai multa experienta politica. In legatura cu acest partid, este un posibil colaborator si ar trebui sa se integreze in aceasta constructie. URR nu s-a asezat pe o baza doctrinara clara. Mesajele acestea populist-bascalioase nu pot da consistenta unui mesaj autentic. Acest grup politic, pentru ca e greu inca sa-i spui partid, este binevenit intr-un partid popular, unde sa-si gaseasca locul cu avantajele sale oferite de competenta si de tinerete.

– Este URR un concurent pentru UFD, in ideea ca ar putea fi scheletul unei constructii de dreapta?

– URR nu s-a manifestat ca atare. Nu apare nicaieri ca acest partid si-a asumat ideologia dreptei. URR este un grup politic inventiv si aceasta inventivitate ar putea fi folosita intr-o structura mai ampla, pentru ca nu cred ca au nici timpul, nici rabdarea si nici resursele financiare sa construiasca mii de organizatii locale, care sa poata participa la alegeri.

– Dintre personalitatile de dreapta, care s-au aratat interesate de crearea unei constructii politice de tip popular?

– Intr-o prima varianta, aceste personalitati ar urma sa intre in UFD, iar in a doua, daca numarul lor este consistent, putem discuta transformarea UFD intr-o structura mai ampla, eventual chiar si cu schimbarea denumirii si simbolisticii. Exista personalitati pe care le-am urmarit in decursul timpului, atasate ideilor Dreptei, si nu au facut concesii de acest fel. Printre acestia ii regasim pe vicepresedintele PNTCD, medicul Irinel Popescu, pe Andrei Dimitriu, pe tanarul tehnocrat Mirel Tariuc. In randul liberalilor exista cei care au format PL *93 si care se afla astazi in conducerea PNL. De asemenea, sunt persoane care nu fac politica, cum ar fi ambasadorul Teodor Baconsky, diplomatul Mihai Razvan Ungureanu, poetul Emil Hurezeanu, politologul Dan Pavel si multi altii, care, fie implicandu-se, fie multiplicand mesajele noastre, ar putea sa contribuie la succesul unui partid popular.

– In aceasta faza a discutiilor, cei enumerati si-au exprimat intentia de a intra in UFD sau asteapta aparitia noii constructii de dreapta?

– Nu le-am propus sa intre in UFD, ci doar i-am informat in legatura cu proiectul, urmand ca dansii sa decida. Unii dintre cei de care am amintit au decis. Altii, nu.

– Considerati ca, in ecuatia Dreptei, Razvan Ungureanu reprezinta o solutie?

– Pentru mine, o persoana nu este o solutie, indiferent care ar fi aceasta. Este o mare greseala sa incercam sa facem o constructie pornind de la o persoana, pentru ca ar fi o constructie fragila, cu riscul de a fi perturbata de capriciile acelei persoane. Noi ne gandim la o structura care sa aiba forta de a-si legitima liderul. De aceea, toate numele care s-au vehiculat trebuie impreuna sa contribuie la aceasta structura. Fiecare dintre noi suntem o solutie, nici unul dintre noi, singur, nu este o solutie.

– Victor Babiuc, la care v-ati referit, a anuntat in -Curentul- ca se implica si el in proiectul Dreptei. Ce credibilitate ar avea el, ca fost membru al unor formatiuni de stanga, FSN si PD?

– Am avut multe discutii cu Victor Babiuc, un om cu unele dintre cele mai complete experiente in administratie. Victor Babiuc gandeste ca o constructie de dreapta trebuie facuta in afara PNL si intr-o competitie electorala si de guvernare cu PNL. Am sa raspund raspicat la intrebarea daca un fost membru PD poate fi un om de dreapta. PD are o mare problema, a asezarii sale intre scaune. Pe masura ce va trece timpul, acest partid va avea tot mai multe greutati in a supravietui. Exista in PD oameni de stanga, apropiati ca gandire de PSD, dar si persoane cu vederi de dreapta: unii dintre fostii ministri, unii tineri cum ar fi deputatul Emil Boc de la Cluj si altii care au parasit PD, cum ar fi liberalul Radu F. Alexandru. PD este o pepiniera si pentru PSD, si pentru Dreapta populara.

– UDMR poate fi atrasa in acest proiect?

– In UDMR exista un grup consistent de dreapta, cum este Clubul Dreptei Liberale, condus de senatotul Peter Eckstein-Kovacs si de deputatul Konya Hamar sau alte grupuri din judetele Covasna si Harghita. Nu ma refer insa la opozitia radicala, al carei radicalism nu are nimic de-a face cu alternativa ideologica stanga-dreapta. Sansa colaborarii noastre cu dansii este sa le dovedim ca dreapta pe care o construim nu este impregnata de nationalism, ca nu este xenofoba, ci una modernizatoare, care pune mai presus de nationalism ideea pozitiva a patriotismului.

Baiatu* mamii

In cele cateva minute petrecute cu mama sa inaintea interviului, Varujan Vosganian s-a comportat ca un copil ascultator, care nu iese din cuvantul celei care i-a dat viata. El a ascultat cu capul putin inclinat povetele materne si, din cand in cand, ii raspundea mamei sale fie pe romaneste, fie in limba armeneasca. In timpul interviului, mama sa intra pentru a-i cere ceva, scuzandu-se de intrerupere, moment in care Vosganian se ridica usor nervos ca a fost deranjat si, cu aceeasi atitudine de respect pe care a manifestat-o pana atunci fata de mama lui, iese pe hol pentru a afla de ce are nevoie.