Intre lumina si materie

Interioare de atelier de artist, nuduri, schelete, roti, gratii, menghina, creatorul in timpul lucrului, in fata lucrarilor. Si, din cand in cand, un text poetic (in spaniola si franceza), avand legatura directa cu o imagine sau constituind prefata unui grup de exponate. Este expozitia de fotografie si poezie, intitulata Intre lumina si materie, a scriitorului si fotografului Nemesio Sanchez. Nascut in 1944 la Fuenteliante (Salamanca), licentiat in filosofie si regie de film si TV, Nemesio Sanchez traieste acum la Bruxelles, unde colaboreaza cu diferite ziare si reviste ca scriitor si fotograf. Expozitiile sale de fotografie au fost gazduite de sali importante din Franta, Belgia si Spania: Centre des Arts de Vesinet (Paris, 1990), Centro Garcia Lorca (Bruxelles), Galerie 2016 (Bruxelles, 1995, 1997, 2000), Galeria Garci-Grande (Salamanca, 1996), Instituto Cervantes (Bruxelles, 2001).

Expozitia de la Muzeul Literaturii din Bucuresti, organziata in colaborare cu Institutul Cervantes si Uniunea Scriitorilor, face parte dintr-o categorie mai speciala, in cadrul careia, personalitatea artistului este relevata nu numai de imaginea vizuala, dar si de un text complementar, ales de creator din opera unui scriitor care ii este aproape sau din propria sa productie literara. De data aceasta, poezie si fotografie sunt create pentru a trai impreuna intr-o aceeasi tendinta de comunicare, ambele forme de expresie constituindu-se intr-un singur discurs. Nemesio Sanchez propune in aceasta expozitie un moment de reflectie asupra conditiei creatorului. Reflectie profunda, grava, cu accente dramatice in multe cazuri, dar si cu orgoliu demiurgic. Imaginile, toate in alb si negru, ne invita in lumea atelierului, de la incaperea cu panze sprijinite de perete si cu tabloul suprarealist pe sevalet, in care autorul reuseste performanta de a inversa esenta celor doua lumi – cea imaginara si cea a realitatii obiective -, la pictorul in actul creatiei, in timpul caruia granita dintre mana asternand culoarea si trupul de pe panza devine fluida, insesizabila, metafora a unei consubstantialitati a gandului creator si a imaginii create, a demersului intelectual al construirii formei si elanului afectiv al celui care faptuieste. Alaturi de moderne -memento mori-, cranii, schelete, asociate cu metalice obiecte, unele amintind de instrumentele de tortura, alaturi de nudurile dezarticulate, luate parca din magazia cu butaforia unui teatru, alaturi de custi gazduind jalnice personaje cu mainile ridicate in gestul implorarii, artistul, prezent in multe fotografii, pare sa se distanteze, sa-si asume rolul de fauritor de lumi si destine. Toata scenografia din fotografiile lui Nemesio Sanchez este, de fapt, metafora existentului, menita sa demonteze mecanismul unei societati si al unui timp pentru a intui viitorul. Rolul creatorului este acela -de a vedea lumea in culoare pentru a construi viitorul-. Pentru ca, reiese cu certitudine din imagini si din textele poetice, artistul se afla intr-un raport strans nu atat cu prezentul, cat cu eternitatea. O relatie privilegiata, desigur, dar, din aceasta cauza, nu mai putin tragica. Concluzia acestei meditatii in imagine si sunet asupra rostului artistului, a conditiei lui de fiinta intre doua lumi – cea efemera si cea a desavarsirii – este comunicata chiar de expozant: -Misiunea creatorului/ este aceea de a fi trubadurul existentei/ (poet, numai poetul-om)/ striga in gol/ cu un ecou de eternitate/ care se zbate impotriva mortii/ – destinul sau -.-

Idee amintind de romantism, evident trecut prin filtrele sensibilitatii contemporane, destinul creatorului il plaseaza -Intre lumina si materie-.