Razboi comercial nuclear: Europa vs Statele Unite

Dupa banane, produse din carne de vita si otel, a venit acum randul razboiului comercial nuclear dintre Statele Unite si Uniunea Europeana. Concret, Comisia Europeana se pregateste pentru a contraataca miscarea americana, care, la inceputul acestui an, a fixat suprataxe de import prohibitive pentru uraniul european imbogatit folosit la centralele nucleare. Argumentul Washingtonului a fost, ca si in celelalte episoade ale disputei comerciale, ca acest tip de produs a primit subventii de stat neloiale. Comisia, care a evaluat exporturile acestui tip de uraniu la 500 milioane de euro – o treime din piata americana – a condamnat taxele vamale ca ilegale. Razboiul a intrat intr-o noua faza atunci cand cele doua parti au esuat in gasirea unei solutii amicale si cand Uniunea Europeana a decis sa se adreseze Organizatiei Mondiale a Comertului pentru rezolvarea diferendului. -Nu vom sta sa asteptam-, a avertizat comisarul european pentru probleme comerciale, Pascal Lamy. -Vom trimite documentatia acestui caz si transcrierile discutiilor pe care le-am purtat tuturor statelor membre si suntem siguri ca vor fi de partea noastra-, a anticipat Pascal Lamy.

Monopolul american

In urma cu doi ani, singura companie americana care imbogateste uraniul, recent privatizata Enrichment Corporation, a formulat o plangere impotriva societatii franceze de stat Eurodif impotriva Urenco, un consortiu britano-olandezo-german. Ancheta care a urmat, instrumentata de Comisia pentru Comert International – organizatia americana care recomanda impunerea de tarife vamale – a concluzionat ca uraniul european subventionat provoaca pagube industriei domestice. In consecinta, Eurodif plateste acum tarife mai mari cu 34%, iar Urenco, cu 2,23% la exporturile catre Statele Unite. Comisia Europeana a estimat ca Statele Unite primesc anual un venit suplimentar de o suta de milioane de dolari din aceste suprataxe pe care le platesc companiile europene in cauza. -Ei au acuzat Urenco ca a primit subventii de stat in anii *70 si *80, iar Comisia pentru Comert International a stabilit ca trebuie sa platim daune-, a detaliat Mark Elliot, manager general la Urenco.

Filiera rusa

Enrichment Corporation detine monopolul pentru uraniu imbogatit in Statele Unite si este cel mai mare furnizor de combustibil pentru centralele nucleare din lume. Compania este si singura care se ocupa de reciclare in cazul incarcaturilor nucleare de la rachetele pe care Rusia trebuie sa le distruga conform programelor de dezarmare. Statele Unite argumenteaza ca in acest fel se exclude pericolul ca focoasele nucleare ruse sa ajunga in mainile teroristilor. Bruxelles-ul este insa de alta parere, subliniind ca ar fi trebuit sa se tina cont de acest monopol atunci cand s-a judecat cazul uraniului european.

-Si Enrichment Corporation a beneficiat de subventii de stat in trecut-, a precizat Mark Elliot de la Urenco. Compania americana, care a fost o privatizare controversata din 1998, opereaza centralele nucleare din Ohio si Kentucky, care sunt detinute de Guvernul american. De la privatizare, Enrichment Corporation nu a facut progrese remarcabile si, in ciuda contractului de exclusivitate cu partea rusa si a suprataxei impuse companiilor europene, valoarea actiunilor sale s-a micsorat de doua ori. Enrichment Corporation se teme de competitia Urenco, consortiu care are reputatia celui mai ieftin furnizor de uraniu imbogatit si beneficiaza de tehnologia cea mai noua de pe piata mondiala. In plus, Urenco are in plan constructia unei centrale de procesare a uraniului in valoare de 1,1 miliarde de dolari, care ar sparge monopolul de 20 de ani al Enrichment Corporation. Centrala ar urma sa fie operationala din 2007.

Antecedente

Acest nou razboi comercial urmeaza disputei incinse in jurul produselor din otel. La inceputul anului, Statele Unite au impus unilateral suprataxe la importul acestui tip de produs de pana la 30%, pentru urmatorii trei ani. Au folosit atunci acelasi argument ca si acum: au acuzat statele europene ca practica o politica de dumping. Mai multe state europene, dar si Japonia, Brazilia, Australia si Coreea de Sud au ridicat vocea impotriva deciziei americane si au depus plangeri la Organizatia Mondiala a Comertului. Razboiul bananelor, care a durat trei ani si s-a incheiat la inceputul lui 2001, a fost cea mai importanta disputa dintre cei doi aliati de peste Atlantic. Atunci, Washingtonul a acuzat Uniunea Europeana ca favorizeaza producatorii de banane din colonii in detrimentul plantatiilor americane din America Latina si a apelat tot la Organizatia Mondiala a Comertului. Si carnea de vita a fost in centrul unei controverse puternice, atunci cand statele europene au refuzat sa importe carne modificata genetic din Statele Unite.