Romania a cedat Ungariei piata interna a izotopilor radioactivi

Romania a cedat Ungariei piata interna a izotopilor radioactivi

Prin oprirea nejustificata si pripita, in urma cu patru ani, a reactorului nuclear de la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara (IFIN) Horia Hulubei din Magurele, Romania a pierdut, in favoarea Ungariei, piata izotopilor radioactivi, devenind din exportator importator.

Cel care a luat decizia pripita de a inchide reactorul, pe motiv ca ar fi constituit o adevarata bomba ecologica, a fost directorul de la acea vreme al IFIN, Mihai Petrovici. De decizia sa au profitat din plin firmele importatoare de izotopi radioactivi, mai ales Iod 131, folosit la tratarea cancerului tiroidian si a hipertiroidiilor si care inainte se producea la Magurele, in cantitati suficiente pentru piata interna, ba chiar si pentru exporturi in tarile vecine.

De mentionat ca celelalte tari foste comuniste care au avut reactoare similare celui de la Magurele (Polonia si Ungaria, de exemplu) nu le-au inchis, ci, dimpotriva, au investit in modernizarea lor.

Presiuni pentru oprirea reactorului

Reactorul de la Magurele, de productie sovietica, a fost dat in folosinta in 1957, iar testele si analizele facute dupa 1989 au demonstrat indubitabil ca el mai putea functiona ani de zile fara nici o problema. Nici organismele internationale din domeniul nuclear nu au contrazis rezultatele acestor teste. Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA), cu sediul la Viena, a solicitat autoritatilor romane sa precizeze doar cand intentioneaza sa inchida reactorul, in conditii de maxima securitate. Pentru aceasta insa era nevoie de un plan de decomisionare (dezafectare), AIEA oferindu-se sa sprijine si tehnic, si financiar intocmirea acestuia.

Cu toate acestea, persoane influente din cadrul institutului au inceput inca din 1995 sa ceara dubios de insistent oprirea reactorului, chiar daca el se dovedise extrem de robust si nu suferise nici cea mai mica crapatura in urma celor trei cutremure majore pe care le prinsese la Magurele. Aceste persoane au reusit, cu complicitatea ministrului cercetarii de la acea vreme, Bujor Bogdan Teodoriu, sa-l demita din functie pe directorul Gheorghe Mateescu. In locul acestuia a fost instalat chiar Mihai Petrovici, cel care cerea extrem de insistent oprirea reactorului. Dorinta pe care a si pus-o in practica, la 31 decembrie 1997, cand a fost trecut in conservare.

Dovada ca decizia a fost luata hei-rup-ist si cu rea-credinta sta si faptul ca, oficial, reactorul a fost trecut in conservare abia in octombrie anul urmator, cand Consiliul de Administratie al IFIN a luat o hotarare in acest sens. Incetarea productiei interne de izotopi radioactivi a facut ca Romania sa cumpere Iod 131 din strainatate, sumele platite pentru importuri fiind tot mai mari de la an la an. Costul unui Curie de Iod 131, cantitate care este necesara pentru tratarea a cinci pacienti in stare grava, era de 1.200-1.400 de dolari atunci cand se producea in tara. In prezent, pretul aceluiasi produs, procurat din import, este de 1.545 de dolari/Curie. Aceasta fara sa mai amintim de faptul ca reactorul de la Magurele constituia o baza de cercetare pentru specialistii romani din domeniu, care acum nu mai au unde sa-si realizeze studiile.

Importatorii castiga

In 1999, domnul Mateescu a revenit in functia de director al IFIN. Intre timp insa iesisera la pensie foarte multi specialisti din institut, iar repunerea in functiune a reactorului pare a fi o misiune imposibila. Aceasta chiar daca in stoc se mai afla combustibil nuclear pentru inca cel putin doi ani de functionare. Pentru achizitionarea, din URSS, a unei cantitati de combustibil pentru 17 ani de functionare, s-au platit in 1982 nu mai putin de 6,935 milioane de lei.

Cea mai buna solutie ar fi o investitie de aproximativ 15-20 milioane de dolari pentru modernizarea reactorului. Mai ales ca, in absenta planului de decomisionare, el nici nu poate fi inchis definitiv. Demontarea lui se poate face numai cu roboti industriali, care trebuie procurati din import, la preturi exorbitante. Iar in perioada de conservare costurile reprezinta 60% din cele facute atunci cand functiona efectiv.

Ce interese au stat de fapt in spatele deciziei de trecere in conservare a reactorului? Raspunsul la aceasta intrebare nu este deloc simplu. Cert este ca Romania a renuntat de bunavoie la reactor, situatie de pe urma careia au avut de castigat numai importatorii de izotopi radioactivi.