Vladimir Vladimirovici… Punct

Se intreaba, vreodata, Putin cum a inceput totul? Cu siguranta, de multe ori. Dar zbuciumul interior, framantarile ascunse, gandurile nerostite nu ajung la public. Aparent, totul pare ideal – -oamenii presedintelui- sunt in functiile-cheie ale statului, iar pe micile ecrane, analisti si moderatori se intrec pe sine laudand si demonstrand genialitatea ideilor si initiativelor lansate de locatarul Kremlinului.

Asa scria ieri prestigiosul cotidian moscovit -Kommersant-, ziar pus la zid de masinaria birocratica din Rusia, dat in judecata de una dintre bancile ce deservesc puterea si condamnat la plata a 11 milioane de dolari. Izbugnit in vara anului trecut, scandalul nu a reusit sa stirbeasca onoarea publicatiei care, intre timp, a achitat suma ceruta, iar ieri, in semn -de umilinta-, a aparut cu spatii goale. A fost ceva inedit in peisajul mediatic al Rusiei lui Putin. Un gest de revolta, privit poate cu indulgenta in alte conditii, dar care, suprapus peste protestele stradale ce nu inceteaza de o buna bucata de vreme, capata valente datatoare de fiori pe sira spinarii. Pentru ca, -atunci cand Vladimir Vladimirovici ramane singur, el realizeaza ca nava incredintata lui spre carmuire navigheaza intr-o directie total gresita si ca, din pacate, prea putine mai depind de el-. Dar, se intreba -Kommersant-, -stim noi oare care au fost intentiile lui Putin in 2000, cu ce planuri si proiecte a venit el la putere? Nu este cazul sa amintim cum a castigat alegerile. Nici atunci nu a contat prea mult acest amanunt. Esential era ca Rusia avea in fruntea ei un om tanar, energic, fara amprente ideologice in cap, un om cu picioarele pe pamant, un patriot. Dupa <creatiile artistice> ale perioadei de maturitate a lui Boris Eltin, ochiul alegatorului se putea odihni privind chipul succesorului. E adevarat, unii au balmajit ceva despre trecutul de agent al lui Putin, dar au facut-o din invidie. In ultima instanta, cine a spus ca spionii sunt mai prost pregatiti sa conduca statul decat fostii secretari de partid, profesorii de marxism-leninism sau parlamentarii flecari ?-. In plus, nota mai departe cu o usturatoare ironie -Kommersant-, -nu trebuie uitat ca, inainte de a pune mana pe Rusia, Vladimir Vladimirovici a facut o sumedenie de alte chestii: a condus si capitala de nord a tarii, adica Sankt-Petersburgul, a fost inclusiv unul dintre pionii-cheie ai administratiei Eltin, a fost premier si comandant de trupe: a trimis armata impotriva cecenilor rebeli-.

Au trecut insa cinci ani. Si ce avem, tragea linie autorul articolului. -Cadrele sunt aceleasi de pe vremea lui Brejnev. Structurile statului sunt niste copii, practic, adica <un fel de parlament, un fel de Senat, un fel de Consiliu de Securitate>. In ce priveste guvernul, numara petrol-dolarii care curg din cer, mormaind ceva in barba. Politica a fost abandonata pe mainile politologilor-alchimisti, care vad totul in negru si transforma totul in drama. Greu de crezut ca Putin asta si-a dorit urcand la carma navei. Mai ales cand, privind in jur, intelege ca nu are ce lasa in urma lui-.