Lantul se strange in jurul Siriei

Lucruri ciudate se intampla in Orientul Mijlociu. Rupte din context, evenimentele ultimelor trei zile – atentatul de la Tel Aviv, incriminarea Siriei, tensiunile de la Beirut si retragerea siriana din Liban, semnarea, in pofida temerilor occidentale, de catre Rusia si Iran a unui acord ce obliga Teheranul sa returneze deseurile nuclere de la centrala Busher – sunt doar momente obisnuite ale unei regiuni aflate intr-un continuu freamat si agitatie. Puse altaturi, ele creeaza imaginea unei linii de foc, ce trece via Irak pe deasupra celui mai mare producator si exportator de petrol din lume, Arabia Saudita.

Israelul a aratat acuzator in directia Siriei si a somat Autoritatea Palestiniana sa -combata terorismul-. In caz contrar, va recurge la forta. Si va ingheta toate eforturile de pace. Atentatul sinucigas de vineri seara de la Tel Aviv, soldat cu patru morti si aproape 50 de raniti, a pus din nou la incercare determinarea partilor interesate de a duce mai departe procesul de pace pentru Orientul Mijlociu. La inceput a fost panica si tacere. Incet, pe masura ce locul dezastrului – in apropierea unei discoteci – era curatat, pe masura ce bilantul final prindea contur, au inceput sa apara declaratii si luari de pozitii. Toti, inclusiv autoritatile de la Damasc, au condamnat atacul.

Nu figureaza pe ordinea de zi

Reunit in sedinta saptamanala, guvernul israelian a analizat ieri reactiile la atentatul comis de un kamikaze al Jihadului islamic. Au fost dezbatute mai multe scenarii. Din nou, premierul Ariel Sharon s-a dovedit un politician al ratiunii. Dupa ce Siria a fost pusa la zid, responsabilii Cabinetului israelian au dat de inteles ca o operatiune militara nu figureaza, deocamdata pe ordinea de zi. Dar, au subliniat ei, -liderii palestinieni trebuie sa actioneze ferm pentru a combate terorismul, altfel nu va exista un progres politic- in negocieri, a atentionat Sharon. Stim cu certitudine, a adaugat el, -ca ordinul a fost dat de elemente ale Jihadului islamic, care se gasessc la Damasc, fapt care nu anuleaza responsabilitatea Autoritatii Palestiniene-.

Pe banca acuzatilor

Desigur, a spus la randul sau viceministrul apararii, Zeev Boim, -actiuni militare sunt posibile. Ele au avut loc in trecut si Israelul trebuie sa-si rezerve aceasta optiune. Dar reactia israeliana trebuie sa tina seama de faptul ca Siria a fost deja asezata pe banca acuzatilor de tari precum Statele Unite sau Franta-, pentru rolul ei in Liban, a explicat el ziaristilor. Pe acest fundal, partea palestiniana a decis amanarea unei reuniuni in Egipt cu o serie de grupari radicale, intrunire consacrata consolidarii armistitiului cu Israelul si promovarii reformelor palestiniene-.

Zi decisiva la Beirut

Intre timp, la Beirut, opozitia libaneza, de o parte, si aliatii Damascului, de cealalta, se pregatesc pentru o adevarata demonstratie de forta in strada si in parlament, unde astazi va fi ridicata chestiunea unui vot de neincredere impotriva guvernului, considerat prosirian. Pentru orice eventualitate, strazile si toate caile de acces spre cladirea parlamentului au fost inchise circulatiei inca de ieri, cand soldati si politisti au fost postati in posturi-cheie. Zilele trecute, guvernul premierului Omar Karama s-a declarat gata sa demisioneze impreuna cu intreaga lui echipa, daca se va ajunge la un acord referitor la viitorul Cabinet, astfel incat sa fie evitat un vid politic.

Reforma constitutionala

Ramanand in acelasi spatiu al Orientului Mijlociu, presedintele egiptean, Hosni Moubarak, a surprins opinia publica, anuntand ca a cerut parlamentului amendarea legii electorale, deschizand, astfel, calea organizarii in septembrie de alegeri prezidentiale multipartite prin sufragiu universal si direct. Decizia survine ca urmare a apelurilor, tot mai insistente, venite din partea opozitiei in favoarea reformelor politice. Nici un scrutin multipartit nu a mai avut loc in Egipt de la revolutia din 1952, care a pus capat monarhiei. In prezent, seful statului egiptean este ales prin referendum, electoratul bifand -nu- sau -da- in dreptul numelui singurului candidat aprobat in prealabil de parlamentul dominat de Partidul National Democratic, al lui Moubarak. Ajuns la putere dupa asasinarea, in 1981, a presedintelui Anouar el-Sadat, acesta nu a avut niciodata un adversar.