Manastirea Humor

In padurile nesfarsite de la poalele Obcinei Mari, la circa cinci-sase kilometri de Gura Humorului, vornicul Oana intemeia loc de rugaciune pe valea raului Humor, dupa 1400, la vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului lacas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Teodor Bubuiog, mare logofat si membru al divanului Moldovei, si de sotia sa, Anastasia. Sfantul lacas se inalta la o distanta de circa 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun. Viata monahala a calugarilor a fost interupta in 1785 la anexarea Bucovinei de catre imperiul Habsburgic; biserica s-a mentinut cu indeletnicirile parohiale pana la 1 august 1991, cand si-a recapatat statul de manastire, acum fiind slujita de calugarite.

Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova pridvorul deschis si o incapere noua la etaj, numita talnita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absaida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, o exceptionala sculptura in lemn. Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile Voronet, Moldovita, Arbore si Sucevita, printre cele cinci ctitorii impodobite peste tot, in interior si exterior, cu fresce bizantine, printre care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa. Ceea ce impresioneaza si atrage in mod deosebit admiratia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare.