Romania joaca pe teren minat

Serviciile speciale ruse dispun de informatii concrete privind pregatirea de noi -revolutii portocalii- in perimetrul fostei URSS. Si inainte de toate in Belarus. La curent cu aceste preparative este si liderul de la Minsk, Aleksandr Lukasenko. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, afirma, zilele trecute, ca -Rusia nu a dorit niciodata sa detina monopolul asupra CSI-, dar nici nu va admite ca altcineva sa joace un astfel de rol-. Aluzie clara la SUA si UE care, sustin Patrusev si Lavrov, si-au intensificat puterea de influenta in spatiul postsovietic.

Ei si, fie la ei acolo, ce ne intereseaza pe noi jocurile, uneori bizare, alteori lipsite de sens, ale rusilor, ar putea intreba unii. Aparent, nici nu ar trebui sa ne pese. Si totusi… In urma cu cateva zile, liderul georgian, Mihail Saakasvili, anunta, prin intermediul presei de peste Ocean, ca el si omologii lui roman si ucrainean, Traian Basescu si Viktor Iuscenko, au ajuns la concluzia ca se impune organizarea unei noi conferinte de la Ialta, menita sa devina -simbol al sperantei- si sa faciliteze raspandirea democratiei acolo unde dictaturile inca isi mai fac de cap. Si se vorbea in mod special de Belarus, tara a carei democratizare a fost recomandata de insusi presedintele SUA, George W. Bush. E adevarat, el cerea, in acest sens, sprijinul tarilor baltice. Si ce daca, orice mana de ajutor este binevenita. Mai ales ca Belarus este parte a unei Uniuni cu Rusia, structura dotata cu institutii si statut proprii, dar si cu un program de colaborare, inclusiv in domeniul militar. Lukasenko nu este omul care sa permita rascoale, revolte sau alte manifestari populare sortite sa-i tulbure linistea de -tatuc-. Intr-un cuvant, un scenariu de schimbare de regim la Minsk dupa model Kiev sau Tbilisi se va transforma intr-o baie de sange. Nu e exclusa nici o interventie din partea Moscovei. Intre timp, relatiile ruso-georgiene au intrat intr-o noua curba de criza. Tbilisi a amenintat cu scoaterea bazelor militare rusesti de pe teritoriul tarii in afara legii, Duma de Stat a recomandat ruperea oricaror legaturi cu Georgia. Pana la asa ceva nu s-a ajuns inca. Nici cu Ucraina situatia nu este mai buna, Iuscenko dand ieri de inteles ca autoritatile de la Kiev ar putea majora de la 100 milioane de dolari pe an la 200 chiria pentru baza folosita in portul Sevastopol de Flota rusa din Marea Neagra. Ucraina si Georgia au problemele lor cu Rusia, iar chestiunea cu Belarusul este, pana una-alta, o provocare, un santaj pentru a forta mana Moscovei. Kiev si Tbilisi au interesele lor de aparat. Dar Romania, ea ce cauta in aceasta ecuatie? Ce are ea de castigat? Recunoastere mondiala? Da, daca exista garantia ca planul reuseste. Dar CSI este pentru Bucuresti o mare necunoscuta, un teren minat. In urma cu cateva luni, presedintele Basescu regreta pierderea pietelor rusesti si indemna la o mai stransa colaborare cu intreprinderile de acolo. Daca Romania adera la eforturile Kievului si Tbilisi de democratizare a Belarus, consecintele ar putea fi neplacute.