Legea care prevede amenzi de 20.000 de lei pentru medicii care depășesc media de o oră pe zi în ambulatoriu este constituțională

CCR a respins miercuri, 8 octombrie 2025, contestația opoziției așa că legea care prevede amenzi de 20.000 de lei pentru medicii care depășesc, în medie, o oră pe zi în ambulatoriu a fost adoptată

În luna august, Ministerul Sănătății includea în proiectul unei ordonanțe de guvern obligativitatea ca fiecare medic angajat într-un spital public să presteze, în medie,,  minim o oră pe zi în ambulatoriul integrat. Motivul oficial era ca ambulatoriile să lucreze până seara, mulți medici cu pile la managerii spitalelor neacordând consultații în ambulatoriile integrate și lăsând această activitate în special în seama medicilor tineri.

Rogobete se lăuda că o să dubleze programul de funcționare acum poate închide ambulatoriile: maxim o oră poate însemna și ZERO

În luna iulie Rogobete anunța cu emfază: „Creștem programul de lucru în ambulatoriile de specialitate care funcționează în cadrul spitalelor din România! Creștem programul de lucru în ambulatoriile de specialitate care funcționează în cadrul spitalelor din România! Medicii vor asigura activitatea de ambulatoriu, în două ture. Asta nu înseamnă că își vor dubla programul de lucru sau de ore. Dublăm programul de funcționare, dar medicii activează în ambulatoriu prin rotație.

În pofida declarațiilor lui Rogobete, proiectul de OG s-a adoptat în ședința de guvern dar cuvântul minim a fost înlocuit cu maxim. Ordonanța nu s-a publicat în Monitorul oficial deci nu s-a aplicat, iar măsura a fost inclusă în proiectul de lege pentru care Bolojan și-a asumat răspunderea în Parlament și pe care astăzi CCR l-a declarat constituțional.

Așadar textul asumat și care se va publica în Monitorul oficial este:

Art. III. – (1) Medicii, cu excepția șefilor de secție, care acordă servicii medicale într-o secție/compartiment dintr-un spital public, acordă în cadrul programului de lucru și consultații în ambulatoriul integrat, conform programului stabilit de managerul spitalului, la propunerea șefului de secție pentru maxim o oră/zi în medie pe lună, raportat la un program de 35 de ore/săptămână. La calculul mediei lunare se au în vedere zilele lucrătoare, fiind exceptate zilele de concediu de odihnă și zilele de concediu medical. Pentru medicii care își desfășoară activitatea în spital cu un program de lucru mai mic de 35 de ore/săptămână, programul maxim pentru consultații în ambulatoriul integrat se reduce în mod corespunzător.
(2) În cazul în care în perioada derulării contractului de furnizare de servicii medicale spitalicești încheiat de unitatea sanitară cu casa de asigurări de sănătate se constată nerespectarea obligației medicului prevăzută la alin. (1), aceasta aplică următoarele sancțiuni:
a) la prima constatare, avertisment scris;
b) începând cu a doua constatare, amendă în cuantum de 20.000 lei.
(3) Normele de aplicare a prevederilor alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Fișa legii poate fi citită la https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=22497 și textul integral la https://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2025/pr243_25.pdf

Argumentele CCR

Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit, în esență, respectarea condițiilor de legiferare, în general, și  a condițiilor în care poate fi angajată răspunderea Guvernului, în special, Curtea a constatat că:

• dispozițiile legii criticate se subsumează unui domeniu unitar de relații sociale, configurat de componenta sănătății publice ca parte a statului social, astfel că nu se poate reține pretinsul caracter eterogen al actului normativ criticat [1 alin.(5) din Constituție].
• angajarea răspunderii Guvernului este procedură prevăzută de Constituție  și nu au putut fi reținute criticile privind exercitarea abuzivă a acestei proceduri, de natură să erodeze rolul de legiuitor suveran rezervat Parlamentului [61 din Constituție]. 
• urgența adoptării legii criticate este justificată de necesitatea reconfigurării modului de alocare și, respectiv de colectare a resurselor financiare necesare sistemului de sănătate pentru asigurarea unei mai eficiente, predictibile și transparente repartizări a acestora către cetățeni și pentru creșterea calității actului medical [art.114 din Constituție].

Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat că:

– dreptul la ocrotirea sănătății nu poate fi absolutizat din perspectiva obligațiilor corelative ce revin statului, datorită limitărilor inerente de natură financiară ce intervin în cursul exercitării lui. Legea criticată asigură în continuare accesul la asistență și servicii medicale, într-o modalitate reconfigurată, dar care nu aduce atingere substanței dreptului fundamental la ocrotirea sănătății [art.34 din Constituție].

– acordarea beneficiului integrării clinice doar personalului medical cu dublă calificare – medicală și academică – nu reprezintă o discriminare a personalului medical și/sau farmaceutic [art.16 din Constituție];

– competența de stabilire prin ordin al ministrului sănătății a indicatorilor/criteriilor de performanță profesională în cazul managerului spitalului și al membrilor comitetului director nu are legătură cu principiile descentralizării și deconcentrării serviciilor publice organizate la nivel local [art.120 alin.(1) din Constituție].

– stabilirea proporției anuale de distribuire a fondului destinat finanțării serviciilor medicale între plata per capita și plata pe serviciu medical reprezintă o chestiune de administrare a bugetului public național ce revine în exclusivitate Guvernului și nu Casei Naționale de Asigurări de Sănătate [art.1 alin.(5), art.16 alin.(1), art.34 alin.(1) și (2), art.120 alin.(1) și art.135 alin.(2) lit.a) din Constituție].

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.