Relația cu oamenii lui Băhăian îi dă dureri de cap liberalului Iorov

După ce a vândut o firmă unui boschetar pentru a scăpa de datorii, liberalul Gheorghe Iorov încearcă să ne demonstreze că e inocent folosindu-se de niște acte fără valoare.
În ziarul „Curentul“ de joi, 21 ianuarie, am demonstrat cum politicianul afacerist „a măritat“ firma constănțeană, la sfârșitul anului 2007, printr-un intermediar, lui Emilian Leonte, cel ce avea să fie asasinat câteva luni mai târziu, într-un mod bestial: lovit cu ciocanul în cap și aruncat în canalul Dunăre-Marea Neagră.
În afara lui Băhăian, afaceriști importanți și chiar politicieni se consideră inocenți, deși fiecare a încurajat indirect crimele.
Gheorghe Iorov este un liberal cu state vechi în Constanța. A ocupat mai multe funcții și, cum îi stă bine unui liberal, are și numeroase afaceri. Acționar la societatea comercială Imvest SA, Iorov controla prin aceasta și Delta Con Imex. Această firmă ajunsese să aibă datorii mari la stat și în 2007, în numele Imvest SA, Iorov ceda acțiunile controlate la Delta Con Imex către Eugen Barbu, unul din partenerii săi de afaceri.
Imediat după tranzacție, acesta a vândut  firma către Emilian Leonte, unul dintre „patronii boschetari“ folosit de Sergiu Băhăian. Leonte este unul dintre cei patru oameni asasinați la presupusa comandă a lui Sergiu Băhăian. Probabil că nu afacerea cu Iorov i-a fost fatală lui Leonte, dar este evident faptul că un aport important la asasinarea sa și a celorlalti „patroni de paie“ îl au și afaceriștii care s-au folosit de Băhăian pentru a scăpa de datorii.

Iorov vrea să scape cu acte ascunse

Gheorghe Iorov pare un om simpatic. A fost consilier județean, șef la Casa de Asigurări de Sănătate și adjunct la una dintre cele mai mari companii naționale. Nici nu ți-ai imagina că una dintre firmele sale a ajuns la un om asasinat de mafie, iar tranzacția s-a făcut într-un moment în care compania era înglodată în datorii.
În apărarea sa, liberalul susține că tranzacția s-a făcut în anul 2002, nicidecum în anul 2007, înainte cu cåteva luni ca noul proprietar al firmei să fie aruncat în Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pentru a fi mai convingător, ne-a trimis pe fax un act adițional apocrif la Actul Constitutiv al SC Delta Con Imex.
Actul prezentat de Iorov (vezi facsimil) este autentificat de notar, dar nu a fost depus la Registrul Comerțului. Conform acelui act, firma lui Iorov (Imvest SA) cesiona către Eugen Barbu și Hårșeu Dumitru acțiunile pe care le deținea la Delta Con Imex.
Peste cinci ani, în 2007, la Registrul Comerțului se depunea cu totul alt act, iar în Monitorul Oficial (vezi extrasul de la Monitorul Oficial) apărea faptul că atât Imvest-ul lui Iorov, cât și Dumitru Hårșeu cesionau către Eugen Barbu și Ioana Beidăuț acțiunile pe care le dețineau la Delta Con Imex. La scurt timp, aproape trei săptămåni, Barbu și Beidăuț cedau părțile sociale către mortul Emilian Leonte și Ion Bojin, un locotenent al lui Băhăian.
Diferența dintre actul prezentat de Iorov nouă și cele depuse de Iorov la Monitorul Oficial și Registrul Comerțului indică faptul că primul a fost ținut ascuns, iar celelalte operate. Practic, vânzarea din 2002 nu a fost opozabilă terților deoarece nu a fost depusă la autoritățile competente ale statului.

Vânzare ascunsă

Vânzarea făcută de Iorov către infractorii lui Băhăian via Eugen Barbu are toate caracteristicile unui act de comerț ascuns. Conform art. 50 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, „Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau“. În temeiul acestei legi, publicitatea este înțeleasă ca publicarea actelor și deciziilor în Monitorul Oficial al României.
Metoda unui act semnat, dar nedepus la autorități este folosită în general de persoanele care doresc să ascundă proprietatea unor firme. Cel mai des, acest procedeu este aplicat de politicienii sau mafioții care fac afaceri în paradisuri fiscale. Ei pun o persoană să înființeze o firmă, iar persoana respectivă le cesionează acțiunile, dar nu înregistrează tranzacția pentru a păstra anonimatul total al afacerilor.
Ultimele recomandări ale Consiliului Europei cer băncilor și autorităților statului să solicite toate actele unei firme pentru a vedea care este beneficiarul real al banilor tranzacționați. De altfel, BNR a emis în 2008 Regulamentul 9 pentru Cunoașterea Clientelei tocmai pentru ca afaceri ca ale lui Iorov să nu mai fie posibile.

Prietenii lui Băhăian

Iorov nu este singurul care a apelat la Băhăian pentru a nu plăti datoriile. Mai multe persoane publice și afaceriști importanți din Constanța au scăpat de datorii cesionånd părțile sociale sau acțiunile oamenilor lui Băhăian, acesta folosind firmele respective pentru a cumpăra marfă cu cecuri fără acoperire sau pentru înșela băncile și companiile de leasing.
Pånă acum nu au apărut elemente că foștii proprietari luau vreo parte din câștig. Cei care își vindeau firmele către patronii boschetari ai lui Băhăian urmăreau doar să scape de datoriile pe care le aveau la stat. Cel puțin un polițist, mai mulți oameni politici, medici și afaceriști importanți au apelat la serviciile escrocului.